Recenzie la cartea „Alchimistul”, de Paulo Coelho

Recenzie la cartea „Alchimistul”, de Paulo Coelho

Cu ce se ocupă alchimiștii? Cu pierderea timpului… Dacă sunt oameni împotriva filosofiilor (printre filosofi mă număr și eu dacă tot am inventat un concept filosofic prin care am scris o carte), cred că merită să fie oameni împotriva alchimiștilor…

Nu cred că voi mai avea timp să citesc o altă carte scrisă de Paulo Coelho, poate doar 1 sau 2 dacă mi se cere și chiar este necesar.

Romanul îl are în centru pe Santiago, alintat „flăcăul”, care este un cioban adolescent cu un vis mare… Faza e că visul se repetă, deci este un semn care poate prevesti o posibilitate ca visul să devină realitate.

Flăcăul este un adolescent curajos, dar naiv, dornic să cunoască lumea din jurul lui.

S-a făcut cioban cu dorința de a „colinda” lumea și cu gândul că odată, cândva, să-și depășească condiția socială. Nimic rău până aici.

Rău mi s-a părut omul ăsta, Paulo Coelho, cum de gândește în termeni religioși, prin elemente de budism, creștinism, islamism…

Nu am încredere în oamenii care zic „simte chemarea inimii mele…”, după piesa cântăreței Ruby de acum vreo 10 ani… Ispita e ca și cum ai bea apă dintr-o sticlă goală…

Flăcăul evoluează de la capitol la capitol, iar la un moment dat m-am gândit că ar trebui să încadrez cartea asta la S.F. (literatură științifico-fantastică).

Vlăjganul a ajuns să vorbească în Limbajul Lumii cu Vântul, Soarele, Mâna Creatoare…

Practic, mai un pic devenea zeu la cât de capabil era. În fine, cartea nu se axează pe asta, ci pe călătoria în sine, deci nu pe comoară.

E mai important procesul decât succesul, zicea cineva… Călătoria e ceea ce contează, nu destinația, spunea altcineva…

Cartea mi se pare a fi mai mult pentru adolescenți și tineri. Accentul este pus pe perseverență, iar firul narativ este unul simplu, fără prea multă imaginație în acțiuni.

Cu ce probleme se confruntă un adolescent sau un tânăr? Are două mari probleme: Cineva și Ceva. Adică, vrea să devină cineva, să cunoască pe cineva și să facă ceva cu ceva…

Flăcăul „nostru” și-a găsit jumătatea (pe cineva), și-a făcut un nume (a ajuns cineva) și într-un final a găsit comoara mult visată (a găsit acel „ceva” de la care poate să construiască acel „tot”).

Găsești unele învățături bune prin carte, dar tot mi se pare mai mult o „maculatură” sau o carte scrisă la normă. Per ansamblu este bună, dar să nu intri în detalii…

Mi-a plăcut de adolescentul ăsta că a reușit să învețe câte ceva din fiecare experiență, din fiecare călătorie, de la fiecare om cu care a stat de vorbă, ceea ce înseamnă că băiatul a fost și deștept, nu doar „dus de val”.

Nota mea pentru „Alchimistul”? 6,99.

De ce nu 7 sau de ce nu 6? Îi dau 6 pentru că lui Paulo Coelho îi plac simbolurile și 0,99 pentru că și mie îmi plac simbolurile, dar nu „simt chemările” ca să merg după ele…

Cred că suntem predestinați să alegem, nicidecum ghidați de o Legendă Personală, care ne vorbește Limbajul Lumii, iar ca filosof (mai un pic „brevetat”), nu sunt de-acord cu Piatra Filozofală, Sufletul Lumii sau Marea Operă. Cred în Dumnezeu, nu într-o piatră seacă…

Recomand cartea? Nici da, nici nu…

Dacă vrei s-o citești sau să i-o faci cadou unui adolescent (fie fată, fie băiat) cu vârsta cuprinsă între 14 și 21 de ani, atunci poți s-o faci… Pune alături de carte și o ciocolată… Măcar ciocolata să conteze… Glumesc.


Sursă imagine: Inbal Malca on Unsplash


Vezi și

Mulțumesc pentru simplul fapt că ți-ai făcut timp să citești articolul! Dacă vrei, poți susține blogul cu o donație lunară:
Become a patron at Patreon!
Distribuie și altora:
Abonează-te
Primește notificări pentru
guest
0 Comentarii
Cele mai vechi
Cele mai proaspete Cele mai votate
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile