Recenzie la cartea „Fenomenul Pitești”, de Virgil Ierunca

O carte prin care e reliefată oroarea trăită, pe vremea comuniștilor, la închisoarea din Pitești. De fapt, tot ce s-a întâmplat în acea perioadă (1949-1952), a fost un experiment diabolic.

Cred că fiecare român ar trebui să cunoască, cel puțin la nivel informativ, că în perioada comunistă a avut loc un genocid, o experiență macabră, o tortură umană, care a întrecut orice limită, fix la noi, în România.

Ce s-a întâmplat?

Totul s-a petrecut sub observația celor de la Ministerul de Interne; experimentul a fost unul de-a dreptul nebunesc.

Cuvântul magic în jurul căruia se învărteau era „reeducarea”, iar această „reeducare” era ațintită spre studenți și liceeni (fie legionari, fie după „plac”).

Practic, au luat tineri cu potențial intelectual, răsăriți, cu bun-simț, morali și liniștiți, care au fost pedepsiți din punct de vedere politic.

Numai că s-a vrut ca pedeaspa să aibă un rol bun, să îi „reeduce”, dar i-a înăbușit psihic și fizic mai ceva ca în filmele de groază. E clar că cei din spatele acțiunii au fost demoni, nu pot fi considerați oameni…

Etapele „reeducării”

1. Demascarea externă: deținutul e obligat să fie loial Organizației Deținuților cu Convingeri Comuniste și să pârască toate legăturile din exterior, să divulge orice amănunt pe care nu l-a spus la anchetele Securității.
2. Demascarea internă: deținutul trebuie să îi demaște pe toți cei care l-au ajutat de-a lungul încarcerării, fie că l-au încurajat, fie că i-au făcut o favoare (în loc de 10 lovituri a primit una…), fie că s-au purtat omenește cu el. Pe scurt, cine a fost om cu el trebuia pârât…
3. Demascarea morală publică: deținutul e atât de torturat încât la această fază e pus să se dezică de tot și de orice, de la Dumnezeu până la familie, e pus să batjocorească în cel mai josnic mod cu putință pe toți cei pe care i-a considerat dragi. În această fază, omul devine monstru…
4. „Apogeul” (nume dat de mine, nu am găsit scris un nume pentru faza a 4-a): deținutul e pus să fie schingiuitorul celui mai bun prieten, astfel că deținutul preia sarcina de călău și o face cu scopul de a fi favorizat sau cu scopul de a-i face un „bine” prietenului său.

Culmea culmilor

Mecanismul care a stat la baza „reeducării” a fost acela ca din deținut să facă un călău. După ce îl torturează psihic și fizic în cele mai oribile moduri, îl face să îl venereze (schingiuitul pe schingiuitor), iar apoi îl recompensează dacă și el îi torturează pe ceilalți.

Acest tip de mârșăvie grosolană e inspirată de la rusul Anton Makarenko. Practică diabolică…

Interesant este că experimentul a reușit doar la Pitești, chiar dacă primii oameni care au început „proiectul” au fost mutați și în alte închisori.

Experimentul se apropia de final, rezultatele nu mai erau folositoare, iar gura lumii a început să urle prea tare, astfel că totul a ieșit la iveală.

Întregul „proiect” s-a făcut în ascuns, nici până în ziua de azi (27 Septembrie, 2021, ziua în care am scris acest articol) nu s-a plătit pentru ororile făcute.

E drept că au fost procese, anchete, oameni găsiți vinovați (Eugen Țuracnu a fost „tata schingiuitorilor”, iar generalul Nikolski printre cei care au inițiat „proiectul”), dar nu s-a găsit originea. Oricum, sistemul comunist a fost infect până la os.

Ciudat e că tot în acea perioadă, în China, la închisoarea din Pekin (sau Peking, Beijingul de astăzi?!), s-a aflat același mod de tortură.

Pură coincidență? Până și terminarea experimentului ar fi fost în aceeași perioadă (1952). Degeaba cauți așa ceva pe Google (sau pe orice alt motor de căutare), că nu vei găsi…

Totuși, la Pitești, tortura a fost neîntreruptă, adică îi aveai non-stop pe colegi ca schingiuitori, lângă tine, chiar și somnul îți era controlat, dar la Pekin, tortura avea pauze, cică… Poți spune România – China = 1 – 0? Ar fi grotesc…

Podiumul torturii în lagărele/închisorile din lume

E un subiect halucinant, dar merită să punctez măcar nucleul care stă la baza torturii pentru fiecare tip.

1. „Tortura chinezească”: omul e torturat, enorm de mult, psihic și doar amenințat cu tortura fizică. Cum se procedează? Prin „chemarea stresului”, adică toată lumea zbiară la el, urlă, îl „îmbracă” în toate felurile ore-ntregi, până cade psihic și dezvăluie ce trebuie. În câteva zile e cu mintea la pământ, iar într-o săptămână, omul e doar un „omuleț”. Interesant e că nici nu se atinge de el, nu îl abuzează fizic, dar psihic îl aruncă în abis.
2. „Tortura reeducării”: omul e torturat fizic în cele mai oribile moduri ca să cadă psihic în gol. Chinul e făcut în așa fel încât să fie durabil, ca omul să nu moară, dar pentru că este neîntrerupt, senzația oferită e una de neimaginat…
3. „Tortura contemporană”: mass-media + tu + eu = … Nu e interesant faptul că și noi ne aflăm subjugați de o tortură? Poate că sesizezi o astfel de „linie gri” în care ți se pare absurd ce vezi în mass-media, ce vezi în acțiunile și ideile altor oameni, dar e ceva, un fel de voal demonic care lasă o pată peste fiecare dintre noi. Tu și cu mine suntem chiar în acel joc, „călăi”, dar ne aflăm la niveluri diferite. Interesant? Am scris doar ipotetic, nu mă crede…

Concluzie

Cartea este una pe care o recomand oricărui român ca să știe că pe teritoriul României s-au petrecut astfel de atrocități în timpul comuniștilor.

Recomand o vizită la „Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței” de la Sighetu Marmației, un muzeu bine pus la punct (adică ai ce vedea, clădirea e veche și mare, iar Sighetu Marmației e un oraș făinuț și aglomerat).

Acolo, la muzeu, o să vezi mai bine ce au reprezentat închisorile din România în perioada comunistă, câte personalități de marcă au murit și ce gaură neagră s-a produs în sufletul românilor.

Muzeul de la Sighetu Marmației, după mine, e al doilea cel mai vrednic de vizitat din țară. Primul e Muzeul Național de Istorie „Grigore Antipa”, din București.

Să ții minte un lucru important: cu toate ororile comise oamenilor, cu toate căderile psihice și fizice, s-au găsit oameni întregi la minte și cu acțiuni morale chiar în timpul schingiuirii.

De ce toate experimentele din toate lagărele sunt considerate a fi un eșec (eșec pentru că nu toți au capitulat)?

Omul e creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, astfel că bunătatea nu poate fi ștearsă nici de cea mai adâncă formă de răutate.

Din moment ce foarte mulți supraviețuitori ai lagărelor au reușit să se pună pe picioare și să învețe să trăiască normal, din nou, e clar că orice tip de experiment de subjugare al omului e doar o pată care poate fi ștearsă, însă acea „pată” e foarte adâncă și fără timp rana nu se leagă…

E drept faptul că omul a căutat să-și salveze viața și a fost de acord să-și chinuie colegii, dar cine e vinovat?

Cei care au fost primii schingiuitori și l-au „spălat pe creier” sau deținutul transformat într-un zombi care îl schingiuia pe coleg din instinct? Răspunsul îl descoperi după ce vei citi cartea…

Dumnezeu să binecuvânteze familiile victimelor din închisorile comuniste și pe cei care încă mai trăiesc!

#MartiriiSuntEroi

Vezi și

• Recenzie la cartea „Omul în căutarea sensului vieții”
• Recenzie la cartea „Statele Unite și Noua Ordine Mondială”
• Recenzie la cartea „Ciuma”, de Albert Camus
• Recenzie la cartea „Zece negri mititei”, de Agatha Christie
• Recenzie la cartea „Alchimistul”, de Paulo Coelho
• Recenzie la cartea „Creștinism, pur și simplu”, de Clive Staples Lewis
• Recenzie la cartea „Ferma Animalelor”, de George Orwell
• Recenzie la cartea „Crucea și pumnalul”, de David Wilkerson
• Recenzie la cartea „Micul prinț”, de Antoine de Saint-Exupéry

Mulțumesc pentru simplul fapt că ți-ai făcut timp să citești articolul! Dacă vrei, poți susține blogul cu o donație lunară: