De câte ori te-ai întrebat care este cheia succesului? Cu siguranță nu te-ai gândit la succes o singură dată… Sau? Succesul pare mai de dorit decât aurul sau argintul. Oare de ce?
Înainte să încep, te rog să sesizezi că și eu întreb care este cheia succesului, deci nu știu exact care este cheia, dar știu din ce material e construită. Ce zici? Sunt fair-play ori ba?
Hai mai întâi să dăm o definiție a succesului, apoi să vedem din ce este făcut.
Ce este succesul?
Pentru mulți oameni, succesul înseamnă bani, faimă și putere sau influență. Ce poți să-ți dorești mai mult de la viață dacă ai bani, ești popular și respectat de toată lumea? Am specificat „de la viață”. Dacă vrei de la viață, ți-ai ratat sensul vieții!
Păi nu e bine să-ți dorești acest trio fără de care viața nu pare împlinită? Dacă ești împlinit de ceva ce se poate pierde, atunci o dai în bară rău de tot! Ce faci când nu mai ai bani? Faci hora cu faima și influența? Astea două dispar odată cu banii.
Pe site-ul meu de business, consultant.horjarobert.ro, scriam pe unele pagini că succesul este un rezultat izvorât din abilitatea și capacitatea de a munci, de a răbda, a persevera și din nou de a munci.
Așadar, cred că succesul este un rezultat care se obține pe considerentul lui „Ce semeni, aia culegi”.
Succesul este doar o bornă de atins sau o destinație? Aici părerile sunt împărțite, dar gândește-te la următoarele trei „degeaba-uri”:
- Degeaba ești bogat și faimos doi-trei ani, iar apoi trăiești încă 20 de ani în mizerie (și la propriu, și la figurat)!
- Degeaba ajungi la succes profesional la 40 de ani, iar apoi te plictisești pentru că zici „Cine e ca mine?” S-ar putea ca la 41 de ani să te ajungă din urmă mândria și să dea cu tine de pământ.
- Degeaba ajungi la un succes dacă îți dorești altul, și altul, și altul, și tot așa… Uită-te la Cristiano Ronaldo. Are succes? Cu nemiluita! Ce-și dorește? Mai mult, mai mult și mai mult. Dacă se poate să-l aibă pe „tot”, pe „toate” și „totul”, ar fi nu mulțumit, ci un fel de zeu.
Deci succesul e ceva ce n-are limite? E o goană după totul totului tot? Atunci înseamnă că nu există niciun om care să ajungă la așa ceva pe lumea asta.
Mai auzi pe câte unul care zice că atunci când ajungi în vârf, oricare ar fi el (referitor la succes), găsești o atmosferă dezolantă, te vezi singur la înălțime, simți că e frig (bate vântul) și că n-ai ce să faci decât stai cocoțat fără să știe nimeni de tine.
Te-ar deranja să nu știe nimeni de tine? A fost fain cât timp erai în „competiție” și toată lumea vorbea despre potențialul tău de a reuși, nu?
„Totu-i goană după vânt”, vorba înțeleptului Solomon.
Ei bine, când luăm în calcul viața în adevăratul sens al cuvântului, adică și viața asta, și viața aia care urmează după ce murim, o viață tradusă în „viață veșnică” sau „pedeapsă veșnică”, vei realiza că succesul raportat la bani, faimă și influență nu e de dorit sau nu e maximul.
Desigur, e foarte bine să ai bani, să ai faimă și influență, dar să fie pe post de administrare, adică tu să le administrezi, nu ele să te administreze pe tine.
Cred că e timpul să evidențiez factorii succesului, iar doi dintre aceștia sunt disciplina și perseverența. Cu siguranță mai sunt și alții, dar nu-i cunosc. Sunt și eu curios, de aceea am pus în titlu întrebarea „Care este cheia succesului?”
Factorii succesului
Crezi că oamenii talentați vor avea parte de succes în viață? Așa credeam și eu când eram adolescent și mă uitam cu apreciere la cei înzestrați cu diferite abilități. Credeam că sunt speciali, iar acele abilități le vor aduce succesul.
Încă mai cred că astfel de oameni sunt speciali, dar ei sunt dovada vie că talentul nu aduce neapărat succesul, ba dimpotrivă, proporția de eșec este descurajator de mare.
La început, în viață, contează talentul, contează pasiunea, contează energia, deci contează factorii care se văd, dar când te maturizezi un pic, vei observa că pasiunea scade, energia se risipește, iar talentul fără dezvoltare continuă ajunge praf (sau plin de praf).
Și atunci ce contează? Cel mai mult și cel mai important contează perseverența. Oamenii ăia la care te uiți astăzi și îi consideri de succes au perseverat sau mai bine zis, au rezistat.
De exemplu, am avut un străbunic care a fost într-un lagăr, a fost „prins de război”. Dacă omul ăsta n-ar fi rezistat și nu ar fi pus Dumnezeu speranță în inima lui, n-ai mai fi citit articolul ăsta (ca să nu zic altceva).
Rezistă cei mai buni sau cei mai talentați? Nicidecum!
Oamenii care rezistă au o mică-mare disciplină la nivel de emoții. Ce speranță să mai ai când ești sclav într-un lagăr? Dar ce rost are să te mai gândești la viitor când deja ești vai de tine, probabil plin de durere și cu o grămadă de boli (cel puțin cu risc mare la boli în următorii 5-10 de ani)?
Hai să gândim din altă perspectivă…
Te lași condus de emoții? Nu vreau să te subestimez, dar cred că te lași condus de emoții, deși nu tot timpul.
Ai fi dispus să te urci la volan cu un om plin de adrenalină, un pic (sau mai mult) băut și cu substanțe la bord, care-ți zice: „Hai, b0$$, urcă… Me’m cu 200 la oră… Te duc acas’… Haida… Hic! [sughiț]”? 😂
Poate i-ai da două palme să-l trezești la realitate, l-ai pune pe bancheta din spate, te-ai urca la volan și l-ai duce pe el acasă. Așa trebuie să faci și cu emoțiile. Nu lăsa emoțiile să te conducă! Rolul lor e să fie ținute în frâu!
Cât de bine ți-a fost ziua până acum? Dacă nu a fost tocmai cum ți-ai dorit, e bai? Cât de mare bai? Viața vine la pachet cu zile bune și zile mai puțin bune.
Oamenii de succes sau care au rezistat, au fost și sunt oameni disciplinați, adică au condus gândurile lor și le-au dat sens prin disciplină, nu s-au lăsat intimidați de caruselul emoțiilor.
Uită-te la oamenii de business. Ce au în comun businessurile care merg bine? Să-ți răspund eu: sisteme. Un sistem funcționează și când te simți bine, și când nu te simți bine.
Când s-a construit sistemul respectiv, adică procedurile și procesele de lucru, plus strategiile de luat în calcul în funcție de scenarii (optimiste, pesimiste etc.), s-a construit „la rece”, adică limpede, în vremuri de liniște, când totul era clar și așezat.
N-ai chef în fiecare zi să intri în ședință la aceeași oră, cu aceeași oameni, nu? Sau să faci același tip de raport pentru același tip de client? E plictistitor!
Rutina poate fi uneori deranjant de plictisitoare, dar privește partea plină a paharului: când lucrul devine o rutină, nu te mai implici emoțional, nu te mai consumi psihic, ești detașat, plictisit, iar plictiseala e cea mai bună unealtă pentru inovare!
Cât timp ești perseverent în lucrurile bune, chiar și în zilele mai puțin bune, ești pe drumul cel bun!
Oamenii care gândesc pe termen lung și conștientizează că zilele negre sunt inevitabile, știu să se pregătească din timp. Când vine criza în viața ta, nu mai ai timp să gândești înainte de a acționa. Trebuie să fugi ca să scapi? Păi fugi, dom’le, fugi!
Crezi că e timpul să privești și tu viața în funcție de scenarii? Ce-ai face dacă…? Dar dacă…? Crezi că vei fi la nesfârșit cu sănătatea asta bună pe care o ai sau cu locul ăla de muncă bine plătit? Viața e ca un storcător în care pui azi lămâie și mâine primești suc de lămâie. Și dacă pui altceva? Dacă pui prostie, ce primești? Dacă pui rușine, ce primești? În viață primești fie răsplată, fie consecințe.
În urmă cu 4 ani, scriam articolul „Disciplina face totul?” Oare chiar face totul? E musai să fii disciplinat, dar dacă nu perseverezi, nu faci nimic.
Unii ar spune că e bine să perseverezi, chiar dacă nu ești disciplinat. Eu aș spune că e mai dăunător. De ce? Dacă perseverezi în lucruri care te strică, vei ajunge să-i strici și pe alții. Nu mai bine perseverezi în lucrurile bune, într-un mod disciplinat? Vei fi un exemplu de „Așa DA!”
Ce rost are să te antrenezi trei ani pentru Jocurile Olimpice, pentru proba de alergare la 800 de metri, dar în timpul concursului să te oprești la 400 de metri, doar așa, că nu mai ai chef? N-ar fi culmea prostiei să te fi pregătit trei ani ca robul, să tragi, să dregi, să te sacrifici, iar acum, fix în timpul cursei, să simți tu ceva „floricele pe câmpii” și să te oprești?! Ar fi de-a dreptul o nebunie mare cât China! Zhōngguó, jiāyóu! 🇨🇳
Uite aici un verset tare fain cu privire la alergare:
Nu știți că cei ce aleargă în locul de alergare toți aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergați în așa fel ca să căpătați premiul! (1 Corinteni 9:24)
Când faci ceva, fă acel ceva până la capăt!
Adevăratul succes este…
Care este adevăratul succes?
Până acum am definit succesul, am scris că este un rezultat, iar apoi am trecut prin factorii succesului care sunt disciplina și perseverența. Și-atunci care este adevăratul succes?
Adevărul este unul singur, corect?
Succesul adevărat este mântuirea! Mântuirea sufletului!
Ce zici de afirmația anterioară?
Hai să citim următorul verset:
Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său? (Matei 16:26)
Nu e interesant faptul că n-ai ce să dai la schimb pentru sufletul tău? Trupul e făcut din țărână și în țărână se întoarce, dar sufletul, adică locul ăla care ne ține conștința trează, nu moare.
E tentant să trăiești anapoda, să faci ce vrei la vârsta de 20 de ani, să te urci pe pereți, să „spargi” bani după bani, să te distrezi în cele mai abjecte moduri, nu? A nu fi disciplinat e ușor, dar consecințele care urmează sunt de-a dreptul înfricoșătoare!
Problema cea mai mare este că nu avem răbdare să ne punem viața la punct prin disciplină, ca mai apoi să o întreținem și să o îmbunătățim prin perseverență.
Cum să ai răbdare când pe TikTok dai 20 de „scroll-uri” pe minut și după jumătate de oră ai nivelul intelectual al unei gâini bete? 🤪
Răbdarea este o trăsătură de caracter, dar o trăsătură care se dezvoltă în timp și nu în vremuri bune. Cum devii mai bun la fotbal? Doar dacă te antrenezi și joci fotbal, corect? Așa e și cu răbdarea. Zilnic ai situații în care trebuie să rabzi ceva sau pe cineva (fie pe tine, fie pe alții). Testul răbdării se ia cu răbdare!
Închei cu un verset foarte direct pentru cei care sunt pocăiți și vor să aibă o viață de succes (succes complet, adică și aici, și dincolo):
Veți fi urâți de toți pentru Numele Meu, dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit. (Marcu 13:13)
Și uite că am descoperit împreună al treilea factor al succesului: răbdarea. Fără răbdare nu devii disciplinat, iar fără disciplină n-are rost să perseverezi. Tare, nu?
Nu uita de Dumnezeu! Dacă vrei succes, adică mântuire (tradus: viață veșnică), deci împlinire fără margini, atunci doar cu ajutorul lui Dumnezeu îl poți avea!
„Binele-i bun atunci când e bine făcut.” (H. R. E.)
