Carte
Recenzie la cartea „Statele Unite și Noua Ordine Mondială”

Recenzie la cartea „Statele Unite și Noua Ordine Mondială”

Este o carte puțin mai complicată, fiind doar un reper al unei dezbateri care a avut loc în anul 2011, între Olavo Luiz Pimentel de Carvalho (filozof, scriitor, jurnalist etc., brazilian) și Aleksandr Gelievici Dughin (geopolitician, filozof, sociolog etc., rus). Dezbaterea respectivă a fost în scris, astfel că fiecare „guru” a fost contactat, a primit detaliile, subiectele, întrebările, și a trebuit să se încadreze cu răspunsurile într-o anumită limită…

Din nefericire, anul acesta, Olavo de Carvalho a murit… Acesta a avut rolul de a prezenta lumea dintr-o perspectivă mai luminoasă, mai tradițională, pacifistă, realistă și un pic optimistă. În schimb, „mâna dreapta a Kremlinului”, Aleksandr Dughin, ultra naționalist-bolșevic, un „balaur” care scuipă flăcări în culorile alb, albastru, roșu, a avut onoarea să-și scoată la iveală susținerea eurasianismului, adică Rusia ca putere mondială care nu aparține de Europa sau Asia, ci de ambele… (aici intră în calcul Crimeea și o bună parte din Ucraina ca fiind ale Rusiei…).

Cartea a apărut la editura Humanitas în Noiembrie, 2016, iar eu am citit-o în Februarie/Martie, 2017. Dezbaterea celor doi poli a fost segmentată în trei părți, după cum urmează:

  1. Rolul Statelor Unite în Noua Ordine Mondială (destul de interesant, Statele Unite e numărul 1 ca putere, dar asta și pentru că nu au fost tăvăliți prin războaie precum europenii, africanii, asiaticii…);
  2. Replici și contrareplici (aici s-a pierdut firul… cine a organizat dezbaterea asta în mod hibrid, a făcut în așa fel încât să-i dea mai mult spațiu lui Olavo de Carvalho, iar Aleksandr Dughin și-a dat seama de asta… e ca și cum în prima parte te-ai chinuit să ajungi în vârful muntelui, iar acum, în a doua parte, ești aruncat…);
  3. Concluzii (din nou, perspective interesante).

La ce să fii atent când citești o astfel de carte? În primul rând la personaje… Aleksandr Dughin vorbește cel puțin nouă limbi străine… „om paradoxal capabil să susțină zece puncte de vedere sau mai multe, în același timp”. Olavo de Carvalho este destul de calculat, destul de pur în gândire, chiar a afirmat faptul că „nicio filozofie nu ar putea să atingă vreodată expresia exactă a adevărului”, ceea ce înseamnă o asumare intelectuală destul de verticală. În mod normal, un filozof își susține filozofia până la marginile pământului și o ridică în slăvi („deșarte”), dar Olavo de Carvalho are o privire de ansamblu asupra filozofiei teoretice, asupra teoriei gândirii…

O altă atenție pe care trebuie să o acorzi este la situația geopolitică. Să pui mâna pe o hartă și să te uiți cum sunt poziționate țările pe glob, ce resurse naturale au, apoi să mai deschizi o carte de istorie ca să le cunoști trecutul (și viitorul), iar în final să te uiți în mass-media („…”) să vezi ce tip de politică e la putere (nu ce formațiune politică…). Astfel poți să afli cum se produce (sau se practică) o ramură a unei ideologii deja existente după care funcționează o anumită regiune/țară din lume…

La ora actuală și nu numai, sunt trei forțe care domină:

  • China & Rusia; [ăștia sunt foarte puternici la nivel geopolitic]
  • Occidentul (sau Clubul Bilderberg sau ce-o mai fi…); [ăștia sunt foarte puternici la nivel economic]
  • Islamul. [ăștia sunt foarte puternici la nivel religios]

Cele trei forțe de mai sus reprezintă și cele trei tipuri esențiale ale puterii…

Mai bine citești cartea să descoperi câteva informații destul de interesante despre lumea în care trăiești. Să ții minte că e o carte publicată în 2016 la noi, în România, dar omul care scrie trăiește în 2011. Chiar și așa, tot este actuală… De ce? Pentru că ideologia e ca vinul… Cu cât trece o perioadă mai mare de la o carte sau o idee nuanțată a unui intelectual, cu atât aplicarea ei poate avea un succes răsunător. Bine… de ce? Pentru că există un ciclu al istoriei care se repetă, pe lângă oamenii care tot vor să aplice ideile lăsate de intelectuali, iar la un moment dat, se va găsi prilejul ca să se pună în aplicare. Așa face și domnul Putin acum cu Ucraina…

În concluzie, părerea mea umilă este că Olavo de Carvalho și Aleksandr Dughin sunt doi copii care „dansează intelectual”. E ca un „free style”: vine unul și face scheme, apoi urmează celălalt și se rupe în figuri și tot așa… Olavo de Carvalho și Aleksandr Dughin sunt două puteri: primul în argumente, al doilea în fapte.

Sursă imagine: Photo by Mikołaj on Unsplash

Mulțumesc pentru simplul fapt că ți-ai făcut timp să citești articolul! Dacă vrei, poți susține blogul cu o donație lunară:
Distribuie și altora:
Aboneză-te
Primește notificări pentru
guest
0 Comentarii
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile
TOP