„Capul plecat sabia nu-l taie”
„Capul plecat sabia nu-l taie, dar nici soarele nu-l vede” este forma completă a proverbului. Bineînțeles, mai există și alte forme…
În ce context ai văzut sau ai citit, sau ai observat proverbul de față? În contexte ce evidențează lașitatea? Exact… Nu vreau să explic proverbul ăsta ca să scot la iveală faptul că omul care zice „Da, să trăiți” și pupă tot, este laș. Explicații pe tema asta sunt destule. Dar ce fac? Păi abordez citatul din 3 perspective, mai neobișnuite, dacă tot îmi place să inventez și să fac drumuri cu asfalt pe câmp…
1. Fugarul
Te-ai gândit la varianta că omul din proverbul nostru e plecat, în sensul că e „fugit” și că este imposibil să tai ceva prin telepatie dacă persoana în cauză nu-i de față? Capul plecat, adică omul (cu cap) care a fugit. Ce zici? Deci capul nu este aplecat, ci plecat (dus)…
Merită să fugi de probleme? Da. Dar nu reiese că omul care fuge de necazuri e un laș? Nu. Și chiar dac-ar fi să auzi/citești pe undeva că denotă lașitate, te rog să completezi și să spui adevărul întreg, nu pe jumătate… E vorba de o lașitate înțeleaptă! Gândește-te numai la ce beneficii îți aduce fuga! Pe lângă faptul că este sănătos să alergi, mai scapi și cu viață, deci scapi teafăr și nevătămat… Te sfătuiesc să te antrenezi la fugă măcar o dată pe săptămână.
2. Smeritul
Omul care are capul plecat, ca formă de recunoștință sau respect, este un om care inspiră milă. Dar nu mila aceea care te face să scoți portofelul și să lași mărunt, ci o milă mai deosebită… Mila asta e soră cu smerenia…
Smerenia vine dintr-o inimă bună. Dacă lașul este un om cu două fețe (sau mai multe) și caută să facă orice compromis pentru a-și scăpa pielea, smeritul este un om drept, hotărât și de neclintit în căile lui. Meriți repsect? Îl primești! Nu meriți? Tot îl primești… Smeritul știe să fie bun cu tine chiar și-atunci când nu meriți.
Dumnezeu îi ajută pe oamenii smeriți!
El înalță pe cei smeriți și izbăvește pe cei necăjiți. (Iov 5:11)
Oare e bine să fie înălțat omul smerit? Adică va avea capul sus, nu-i așa? Da, dar va fi atât de sus încât nu-l va ajunge nimeni, deci nu i se va întâmpla nimic… Doar oamenii cu mândrie în inimă vor fi puși direct în poziția de „Taie-mă!”.
Oricine se va înălța va fi smerit; și oricine se va smeri va fi înălțat. (Matei 23:12)
3. Reversul medaliei
Proverbul în cauză reprezintă o imitație din poezia „Daniil Sihastrul”, de Dimitrie Bolintineanu. Faza e că părintele Daniil Sihastrul l-a îmbărbătat pe Ștefan cel Mare, iar la finalul poeziei se observă că sfaturile au dat roade: Ștefan al nostru a biruit și a înălțat o mănăstire.
În multe cazuri, un sfat tăios îți poate da un imbold sau un impuls (sau un șut…) pentru a merge înainte. Nu toată lumea se supără dacă este criticat și nu cred că e o diferență mare între băieți și fete la capitolul ăsta (chiar dacă fetele sunt mai sensibile… și e normal să fie așa…).
Lovește pe batjocoritor și prostul se va face înțelept; mustră pe omul priceput și va înțelege știința! (Proverbe 19:25)
Cine vrea să fie criticat, mustrat aspru în public? Nimeni? În fine…
În cartea mea, „Cunoașterea: blestem sau binecuvântare?”, vei găsi în capitolul II, în subcapitolul secundar „1.2 Capul sus!”, un îndemn să ții capul sus. De ce „capul sus”? Pentru că Dumnezeu vede altfel situația ta, o vede toată, nu doar o parte, dintr-o perspectivă, cum o privești tu. Dumnezeu este cel mai în măsură să te ajute! De sus (de la Iisus) îți vine ajutorul! Am și o poezie în limba engleză unde folosesc în ultimul vers expresia „Capul sus, genunchii jos”, ca poziție de rugăciune… Înțeleg forma de smerenie cu capul jos, dar când stai prea mult cu capul aplecat, atunci cel mai bun remediu pentru coloană (trup) este să privești cerul… Deci, capul sus!
Concluzie
„Capul plecat sabia nu-l taie, dar nici soarele nu-l vede”. Ce facem cu soarele? Păi dacă se mai întâmplă să avem capul plecat în anumite împrejurări și nu vedem soarele, hai să îl desenăm pe jos (fie în nisip, fie pe asfalt cu o cretă, fie în baltă cu un băț, fie imaginar…)!
Sursă imagine: Gabriel on Unsplash
