Clive Staples Lewis (sau C. S. Lewis), a scris cartea asta despre creștinism într-un mod concis, pur și simplu.
Se observă că nu vrea să scrie tot ce știe despre subiect sau că are unele carențe (pe care le recunoaște), dar nu înseamnă că este o carte mai puțin bună, ci chiar una mai reușită datorită sincerității.
Fugi de omul care-ți răspunde la orice întrebare fără să aibă îndoieli!
Cartea „Creștinism, pur și simplu”, este alcătuită din patru părți (sau cărți), primele trei fiind expuse mai întâi pe cale audio, la radio. Practic, după ce a abordat subiectul despre creștinism atât timp la radio, a ajuns la concluzia că ar fi cazul să adune materialele laolaltă și să scrie o carte.
E interesant faptul că ține cont de diferența dintre vorbirea la radio și scrierea de cărți, adică la radio folosește tot felul de prescurtări (precum „n-am” în loc de „nu am”, „s-o” în loc de „să o” etc.), iar în scris abordează totul curat.
Eu prefer să scriu direct cu prescurtări, chiar să folosesc cuvinte „din topor”, precum „asta” în loc de „aceasta” și orice altceva îmi vine în mod natural.
C. S. Lewis este considerat a fi unul dintre cei mai influenți gânditori creștini ai secolului XX. A fost prieten bun cu un alt mare scriitor, J. R. R. Tolkien, și nu trebuie deloc neglijat faptul că amândoi au făcut parte din clubul The Inklings, unde diferiți oameni (prieteni) care se ocupau cu gânditul, scrisul și aflarea sensului vieții, aveau discuții despre lucrările lor literare neterminate.
Parcă altfel e să-ți prezinți ideea unor „judecători” care să te ajute, decât să o livrezi direct publicului. Un astfel de club precum The Inklings s-a dovedit a fi foarte benefic pentru membri.
Revin la carte.
Mi-a plăcut modul în care C. S. Lewis plimbă cititorul pe drumul credinței pornind de la logică.
Mi se pare interesant cum explică teologia, cum abordează problemele grele și ce exemple simple oferă pentru a explica conceptele complexe.
Presupun că la școlile de teologie (nu doar din România), studenții sunt obligați să citească cărțile lui C. S. Lewis. La nivel global există o mișcare care se bazează pe învățăturile lui C. S. Lewis, care îi studiază fiecare carte (frază) și care, într-un anume fel, îl venerează.
C. S. Lewis nu merită venerat, chiar dacă scrierile sale sunt de o valoare intelectuală enormă.
Într-adevăr, e cu mult peste medie de bun, dar dacă e să iei doar cartea asta (Creștinism, pur și simplu), vei observa că are niște limite pe care chiar el le recunoaște și pe alocuri e greoi în exprimare (sau incomplet).
Își asumă greșelile (limitele), ceea ce înseamnă că merită apreciat mai mult decât e normal, dar nicidecum venerat. Veneratul este pentru Dumnezeu.
Așa cum am mai precizat o dată, prin citirea cărții vei face o călătorie de la logică la credință, vei vedea ce simplu pot fi explicate chestiile complexe și cât de ușor se poate evidenția faptul că fără Dumnezeu, omul e un nimic (nimeni, zero sau nu există).
Îți recomand să citești orice carte scrisă de C. S. Lewis, nu doar cartea de față. Practic, dacă vrei să stai de vorbă cu un om deștept (peste medie), merită să-l citești pe C. S. Lewis.
Mă opresc aici, nu vreau să intru în detalii despre temele care mi-au plăcut. De ce? Ai să vezi că într-un final totul este pur și simplu.
Ce notă îi dau? Nota 9,30 cu mare indulgență. De ce? Nu-mi place să observ carențele unui scriitor renumit.
N-are rost să scriu că „șterg pe jos” chiar și cu filosoful Immanuel Kant.
În fine, nu „șterg” nimic cu C. S. Lewis. Oricine poate să învețe multe din cartea asta dacă o citește și e atent la detalii și la modul de abordare.
Mai bine apreciezi calitățile și faptul că ai învățat ceva de la cineva, decât să-i scoți înainte greșelile, nu?
E bine să observi și greșelile, nu zic să treci cu vederea. Când ai timp, fă o mică analiză și vezi dacă tu ești mai bun în ariile respective.
Creștinismul este pur și simplu, în același timp!
P.S. La câte am învățat și la câte am notat din cartea asta, ar trebui să-i dau nota 10.
