Promisiuni (4)
Ce-ai face dacă cel mai influent și important om din lume ți-ar spune că în 5 minute vei trece prin cea mai grea încercare din viața ta, dar să stai liniștit pentru că va fi cu tine și nu vei păți nimic? Nu e vorba de măriile sale, Biden, Putin sau Xi Jinping, fii pe pace. Ce-ai face? L-ai crede și ai avea pace sau te-ai panica? Dar dacă Dumnezeu îți spune că te-așteaptă ceva îngrozitor, dar să fii pe pace, fiindcă El te iubește și va fi cu tine?
Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: ești al Meu. (Isaia 43:1b)
Cui îi place suferința, mâna sus! Nu văd mâini ridicate, deci e clar… Dar cui îi place să primească binecuvântări cu duiumul imediat după ce iese biruitor din suferință? Toată lumea mâinile jos! Ale mele sunt jos…
Când abordez subiecte cum ar fi credința sau suferința, mi se pare că scriu degeaba… Credința se trăiește! La fel și suferința… Și mi se pare că e destul de greu să te pregătești pentru un examen al credinței sau al suferinței. Cu toate că Dumnezeu ne-a lăsat Biblia la îndemână și pe Duhul Sfânt ca ajutor, tot mi se par subiecte foarte grele. Bine e că doar mi se par…
Cred că orice om are motive de frică. Pur și simplu, viața e uneori ca un monstru care se trezește din adânc și își face de cap fix când ți-e lumea mai dragă… Ce faci atunci? Degeaba te încrezi în forțele proprii sau în cei de lângă tine. Te pui să te rogi? Dacă nu te-ai rugat înainte, e posibil să o faci degeaba. Roagă-te, e bine să te rogi, doar că e și mai bine să te rogi în zilele bune, să-i trimiți lui Dumnezeu câteva rugăciuni pentru zilele rele, când vei fi efectiv la pământ din toate punctele de vedere.
Hai să zic și două situații de la mine. Articolul ăsta apare joi, 27 aprilie, dar e scris cu câteva zile (bune) înainte.
Prima situație
Sunt într-un punct falimentar, am toate motivele să mă tem, pot enumera o groază de domenii la care am dat chix, plus o grămadă de eșecuri care au survenit în urma unei greșeli. Deci, de la o simplă greșeală, mi-am pus toată viața-n cap și am întors-o cu susul în jos. Fain? A fost chiar „distracție”.
Bun, ce fac acum? Mă tem? Da, dar apoi? Ca o glumă, fie vorba între noi, mă plictisesc cam repede, deci nu mă tem continuu. Ce fac apoi? Număr stelele și plâng? E fain cerul și noaptea, și ziua, dar e cam greu să numeri stelele, mai bine mă uit la ele fără să le număr. Cât poți să plângi? Lacrimile se termină, bei apă, poate-poate îți mai vine o tură de plâns cu lacrimi, dar ai să observi că și plânsul e în zadar și ajungi să plângi pe sec, iar în final devine plictisitor…
Ce zice Dumnezeu? E de-acord cu starea mea (sau a ta)? Nicidecum!
Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: ești al Meu. (Isaia 43:1b)
Suferința din prea multele avalanșe ale eșecurilor nu e bună! Dumnezeu spune să nu te temi! Sfatul meu e să nu te vaiți singur niciodată și să-i spui neapărat lui Dumnezeu toate problemele și temerile tale! Ai să vezi ce pace vei primi și ce balsam pentru suflet îți va fi. Pregătește-te să fii inundat de bucurie!
A doua situație
Parcă mi se-ncearcă credința… Cum? Oarecum, scriu ca tâlc. Primesc o cheie și mi se spune să deschid ușa din fața mea. Mă aflu într-o cameră întunecată, goală, fără geamuri, care are doar o ușă. Observ că la marginile ușii se vede lumina, mai ales dedesubtul ei, dar și prin gaura unde se introduce cheia.
Ce fac acum? Păi mă pun fain-frumos să o deschid, n-am ce face într-o cameră întunecată… Partea nasoală de tot este că nu se poate descuia. Nu știu ce cheie am primit, dar nu pot descuia nimic. O întorc pe toate părțile, o sucesc, trag de clanță, dau cu pumnii, trag de clanță și… surpriză: rămân cu mânerul în mână. Cheia nu e bună, iar acum treburile sunt și mai complicate, deci îmi scad șansele de a deschide ușa chiar dacă la un moment dat găsesc un unghi potrivit..
Totuși, ce fac? Când mi s-a dat cheia, mi s-a spus clar că e pentru a descuia ușa. Sigur nu visez și văd că totul e real, dar cheia nu deschide nimic, nici măcar nu pot zgâria ușa.
Am uitat să precizez: cheia mi-a dat-o Dumnezeu. Ce fac acum? Nu mai văd nici măcar lumina dedesubtul ușii, nici măcar prin gaura de la broasca ușii.
Aici intervine credința… Am făcut tot ce-am putut, omenește vorbind, și rămân cu o durere goală. Eu mi-am făcut partea… Ce-mi zice Dumnezeu?
Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: ești al Meu. (Isaia 43:1b)
Concluzie
Am dat două situații, una în care omul a greșit și are toate motivele să se teamă, iar cealaltă în care omul a făcut ce a știut că trebuie să facă. În ambele situații, omul a avut de suferit. Ce i-a spus Dumnezeu? Să nu se teamă! Dumnezeu nu-ți spune doar așa să nu te temi, ci îți spune că El te și izbăvește! Dumnezeu îți spune că El te cheamă pe nume! De ce? Pentru că ești al Lui! Mare lucru!
În 2020, probabil că în luna mai, am primit un fragment de-a lui Traian Dorz, ca sfat, după ce am scris o cântare (nu prea reușită):
Pentru a scrie ceva care să miște și să rămână, se cere mai întâi să citești mult, să asuzi (transpiri) mult, să te rogi mult, să iubești mult, să plângi mult și mai ales să suferi mult. Fără acestea, literele nu strălucesc, corzile nu vibrează, cântările nu răsar. (Traian Dorz)
Reiau citatul ăsta și îți spun că așa e și viața cu necazurile și greutățile ei. Nu vei reuși să faci ceva bun și folositor dacă nu trăiești o viață alături de Dumnezeu. Încercările au rolul de a te modela. De ce? Pentru a fi izbăvit! Dumnezeu știe ce să facă cu tine. Ești al Lui!
Te las cu o cântare mai deosebită: Nu te teme!
Dumnezeu să te binecuvânteze!
Sursă imagine: Andre Taissin on Unsplash
Vezi și
Promisiuni (1) – 26.01.2023
Promisiuni (2) – 23.02.2023
Promisiuni (3) – 30.03.2023
Promisiuni (5) – 25.05.2023
Promisiuni (6) – 22.06.2023
Promisiuni (7) – 27.07.2023
Promisiuni (8) – 24.08.2023
Promisiuni (9) – 29.09.2023
Promisiuni (10) – 26.10.2023
Promisiuni (11) – 30.11.2023
Promisiuni (12) – 12.28.2023
Promisiuni (13) – 29.01.2024
Promisiuni (14) – 23.05.2024
