Ferice de cei săraci în duh!

Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor! (Matei 5:3)

Mare lucru e să auzi cuvântul „ferice” când ți se adresează cineva și îți face o cuvântare… Ești încântat imediat, știi că urmează ceva de bine, dar ce fericire ți se face când te numește cineva „sărac”? Cât de repede îți circulă sângele prin vene când îți spune cineva că ești „sărac”? Măcar e o diferență când ți se spune „bă, săracule!” sau „ferice de tine, săracule!”. Totuși, versetul de față la ce se referă? Despre ce tip de sărăcie este vorba?

săraci în duh = săraci la propriu?

Poate vrei să-mi răspunzi că se referă exact la cei săraci, la oamenii faliți sau fără nimic și îmi dai exemplu „Pilda bogatului nemilostiv” (Luca 16:19-31). Îl pui înainte pe Lazăr, adică pe sărac, și îmi dai să citesc versetul în care e scris că bogatul și-a primit lucrurile bune cât timp a fost în viață, iar după ce a murit s-a întors roata… Poți interpreta și așa, dar nu ca regulă… Structura „săraci în duh” nu se referă la cei săraci din punct de vedere material. E imposibil ca cerul să fie plin doar de săraci, adică cu cei care au trăit o viață ca săraci… Categoric sunt săraci, dar imposibil să fie doar săraci.

Bine e să te îngrijești de săraci! Totdeauna vor exista oameni care trăiesc la limită sau fără cele necesare sau chiar la mila celorlalți…

Totdeauna vor fi săraci în țară, de aceea îți dau porunca aceasta: ‘Să-ți deschizi mâna față de fratele tău, față de sărac și față de cel lipsit din țara ta.’ (Deuteronomul 15:11)

Iar dacă tot suntem la interpretarea asta, dă-mi voie să-ți mai las două versete…

Ferice de cel ce îngrijește de cel sărac, căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăvește. (Psalmul 41:1)

Cine dă săracului nu duce lipsă, dar cine închide ochii este încărcat de blesteme. (Proverbe 28:27)

Meditează un pic la Proverbe 28:27.

săraci în duh = „slabi la minte” sau „grei de cap” sau „nebuni”?

A fi sărac în duh se referă la omul slab la minte sau greu de cap sau chiar la cel nebun? Dacă schimbăm un pic structura și punem prepoziția „cu” în loc de „în”, atunci „sărac cu duhul” se referă garantat la cei slabi de minte. M-am lăsat de ceva timp să batjocoresc omul, e un sport care dăunează sănătății, dar la omul inocent și un pic mai gol la minte îi spun „slab de înger”.

Inocentul atâta știe, atâta cunoaște, degeaba îi ceri mai mult… Dumnezeu te răsplătește după cât faci? Nu. Vede potențialul tău maxim, știe cu ce te-a înzestrat, ce calități, abilități și talanți a pus în tine, astfel că degeaba mergi la El cu 2 grame de fapte bune când în mod normal trebuia să te prezinți cu 100 de grame… Dumnezeu te calculează în dreptatea Lui foarte corect. Dacă știi să faci un bine și nu-l faci, păcătuiești. (Iacov 4:17).

Oricum, fie vorba între noi, omul inocent nu merită batjocorit! Înțeleg, poate e stângaci din toate punctele de vedere și te bufnește râsul, dar nu-l batjocori! Dacă n-ai ce face, mai bine te iei de un om rău sau de un batjocoritor, poate faci și o faptă bună pentru cineva…

În fine, a fi sărac în duh nu se referă la cei mai puțin dezvoltați din punct de vedere intelectual… Cerul nu e plin de proști! Și a fi slab din punct de vedere intelectual nu te face automat și prost!

săraci în duh = oamenii smeriți!

Exact! Aici am vrut să ajung! Sărac în duh este omul smerit!

Lui Dumnezeu Îi este drag de cei smeriți!

Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har. (1 Petru 5:5c)

„A fi sărac în duh” e opusul lui „a fi plin de sine” sau sinonimul lui „a fi gol de sine”. Omul trufaș, mândru, îngâmfat, arogant, este un om infect. Astfel de oameni n-au ce moșteni, sunt ai nimănui… Nici măcar șeful mândrilor (Satan) n-are ce face cu un om mândru. Cum adică să fie cineva mai mândru decât Satan? Îi e ciudă și lui…

Smerenia se află printre cele mai importante calități pentru a te califica la „noul loc de muncă”: „muncitor calificat în rai”. Am avut un coleg de liceu, ulterior și de facultate, cu numele Har. Nu era pocăit (creștin). Chiar și așa, era (și încă este) un om bun, blând, smerit. Numele i se potrivește ca o mănușă… Ulterior s-a pocăit. Era inevitabil ca un Har să nu aibă parte de har…

„Ferice de cei săraci în duh” se referă la cei smeriți. Înțelept e să te smerești tu, nu să ceri Domnului să te smerească…

Smeriți-vă înaintea Domnului și El vă va înălța. (Iacov 4:10)

Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru!

Sursă imagine: Daniel van den Berg on Unsplash

Vezi și

1. Ferice de cei ce plâng!
2. Ferice de cei blânzi!
3. Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire!
4. Ferice de cei milostivi!
5. Ferice de cei cu inima curată!
6. Ferice de cei împăciuitori!
7. Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii!

Mulțumesc pentru simplul fapt că ți-ai făcut timp să citești articolul! Dacă vrei, poți susține blogul cu o donație lunară: