Tipuri de proteste – avantaje și dezavantaje
Ce rol are un protest? Ce scop ar trebui să aibă? Merită să mergi la protest? Are rost să protestezi? Situația actuală din România, cu protestatarii de la Parlament (chiar acum, când scriu acest articol… protestatarii au ajuns la Guvern), e total diferită față de cea din 1989, când s-a produs Revoluția…
Protestul de fațadă – „diversiunea”
Un tip de protest foarte întâlnit… Scopul unor astfel de proteste e doar îndreptarea atenției spre ceva considerat rău și „umflat” ca să pară a fi „foarte rău”; nu că nu e rău destul, dar e un protest care se „dezumflă” rapid. E ca și cum ai arunca o minge în aer și numeri în câte secunde cade la pământ (atâtea zile ține și euforia…). Așa poți măsura adâncimea unei prăpastii sau să verifici la ce înălțime ești față de pământ: arunci o piatră sau un obiect solid și numeri în câte secunde atinge pământul. La fel e și cu acest protest de tip „diversiune”. Nu are durată, nu se iau acțiuni concrete, vinovații (cei care au produs răul care reprezintă cauza protestului) nu plătesc, iar „unii” profită la maxim.
Un astfel de protest a fost cel din Februarie, 2017 (organizat pe mai multe zile în toată țara). Dacă îți amintești, atunci era o problemă cu OUG 13 (OUG = Ordonață de Urgență). Problema cu OUG 13 a dus la cele mai mari proteste de după Revoluție… Trist… La ce concluzie au ajuns? OUG 13 s-a dat fără consultarea unei instituții importante, cum ar fi CSM (Consiliul Superior al Magistraturii), iar la câteva zile a apărut OUG 14 (o altă „Mărie”, dar fără pălărie).
Chiar și acel protest după evenimentul nefericit de la Colectiv (Noiembrie, 2015), a fost unul de tip „diversiune”, cu toate că domnul Victor Ponta, împreună cu Guvernul României, plus primarul sectorului 4 (domnul Cristian Popescu Piedone), au demisionat. S-a rezolvat ceva cu demisia lor? Aparent, da… Noul Guvern format din tehnocrați a făcut treabă bună, cât de cât, dar vinovații nu au plătit… S-a rezolvat ceva în sistemul politic românesc? Au șters praful și au dat cu aspiratorul, în loc să dărâme clădirea și să construiască alta (mă refer la sistem).
Protestul pașnic – „cauza nobilă”
Există și proteste pașnice care chiar au o cauză nobilă pentru care merită să lupți… Ține minte: ca protestul pașnic să aibă efect, trebuie nepărat să se intervină la nivel diplomatic la cel mai înalt nivel (+ rugăciune înaintea lui Dumnezeu). Un astfel de protest, încheiat cu succes după o perioadă bună de timp, este cel pentru susținerea familiei Bodnariu (după ce statul norvegian i-a „confiscat” cei cinci copii). Protestele și-au atins obiectivul, relațiile la nivel diplomatic s-au armonizat, iar în final, copiii au fost înapoiați familiei Bodnariu. Numai că istoria se repetă, iar la momentul actual, familia Furdui se află în aceeași situație în care a fost familia Bodnariu, parcă puțin mai complicată… I-au fost luați cei șapte copii de către Protecția Copilului din Germania. Norvegienii sunt mai slabi la toate capitolele decât nemții. Cei din mediul evanghelic au reacționat prompt și s-au organizat proteste (pașnice) pentru susținerea familiei Furdui. În plus, se fac și demersuri pe cale diplomatică, iar rugăciunile înaintea lui Dumnezeu sunt la „foc automat”. Cred că istoria se repetă și familia Furdui își va primi, curând, copiii.
Protestul revoluționar – „idealul”
Idealul s-a vrut și în anul 1989, doar că mulți nu știu că nu există „ideal”. Mai mult decât atât, în loc de ideal, dacă privești în istorie cu ochii limpezi, vei observa că acel „ideal” e departe… Revoluția din 1989 a început cu un simplu protest de susținere pentru pastorul reformat László Tőkés, dar nimeni nu se aștepta la o revoluție… Bine, nu chiar „nimeni”, cei „secretele” sunt pe fază de fiecare dată…
Protestul revoluționar cuprinde și „diversiunea”, și „cauza nobilă”, dar trebuie făcut cu înțelepciune… Revoluția din 1989 a fost făcută fără minte… Bine-bine, câțiva au avut minte și au profitat din plin (acei oameni sunt anonimi, nu au ieșit în față ca să-și arate „câștigul”).
(Orice tip de protest e bun dacă se face cu înțelepciune și e foarte dăunător dacă se face fără cap sau capi).
Mai amintesc câteva proteste de amploare de-a lungul istoriei (recente), dar nu din România: căderea Zidului Berlinului (9 Noiembrie, 1989) – protest revoluționar (nemții s-au ridicat, pentru ei a fost bine….); protestul din SUA cu sloganul „Black Lives Matter” (Mai, 2020) – protest revoluționar (cu și pentru oameni înguști la minte); protestul de la Capitoliul SUA, Washington, D. C. (7 Ianuarie, 2021) – protest de fațadă (a fost „servit” doar ca să iasă Donald Trump de rușine și să se mușamalizeze, cumva, cel mai mare jaf din istoria alegerilor din SUA).
Ce tip de protest e cel de azi, făcut cu ajutorul partidului AUR? Unul de fațadă… Astăzi, domnul prim-ministru a fost la sediul NATO. Scopul vizitei? Discuții cu privire la situația dintre Rusia și Ucraina sau mai bine-zis, situația dintre Rusia și restul lumii… Pentru Ucraina nu se bagă nimeni, iar în fața Rusiei n-are nimeni putere… Faza cu certificatul COVID e „pistol cu apă” pe lângă problema diplomatică dintre Rusia și ceilalți (Ucraina e la pământ, nu se pune).
În concluzie, protestele sunt bune? Și da, și nu… Merită să mergi la protest? Și da, și nu… Dacă poți controla direcția protestului, da, merită să mergi, altfel nu. A protesta e un drept, dar nu e prima soluție. De fapt, protestul nici măcar nu poate fi o soluție, ci mai degrabă poate fi considerat o răzvrătire împotriva sistemului (nu intru în detalii).
Care e primul pas înainte de protest? Discuția diplomatică? Nu… Prima data îți pleci genunchii, ridici capul și începi să te rogi…
Îmi ridic ochii spre munți… De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile și pământul. (Psalmul 121:1-2)
Sursă imagine: Dan Mihai Balanescu
