Rușinea ca opțiune
Ce înseamnă o opțiune? Vrei să afli sau ți-e rușine să afli? Alegerea ta se va baza pe una dintre opțiuni… Opțiunea este o posibilitate care-ți oferă o șansă după ce ai ales-o.
Acest articol încheie subiectul cu și despre rușine, chiar cu o „mică” întârziere. Trebuia să public acest ultim articol în data de 18 septembrie, ora 19:00, dar spre rușinea mea, am fost „bombardat” cu alte tipuri de „rușinici”. Nu mă las, ci îl public acum. Uite că deja ți-am dat un exemplu de rușine asumată, cu opțiunea de a ridica fruntea și a repara greșeala…
Articolele precedente au avut următoarele titluri:
- Rușinea ca onoare
- Rușinea ca putere
- Rușinea ca țintire
- Rușinea ca iertare
- Rușinea ca ușurare
- Rușinea ca navigare
- Rușinea ca educare
Dacă iei prima literă de la ultimul cuvânt a fiecărui titlu de articol, vei descoperi cuvântul „opțiune”. Știai că rușinea este o opțiune? Câți oameni care fac totul pe dos în viață, sunt conștienți de rușine? Parcă cei „slabi de înger” nu doar că sunt fără rușine, ci se mai și bucură în prostia lor… „Asta-nseamnă să fii mafiot.”
Am încercat să abordez o metodă de tipul „una-două”, adică prin două idei de bază, fără să obosesc cititorul cu filosofia mea (sau cu iubirea mea pentru înțelepciune).
Un studiu recent, apărut chiar în timp acestei serii cu și despre rușine, a scos la iveală faptul că elevii români sunt în proporție de 89% analfabeți funcționali. Ce înseamnă asta? Pur și simplu, un copil, cu foaia-n față, nu înțelege ceea ce citește. E bine că știe să citească, dar e grav că nu înțelege ce citește…
Cui să-i fie rușine de starea actuală a sistemului educațional din România? Domnului președinte, cu programul eșuat, „România Educată”? Nu doar…
Ce viitor poate avea o țară (aproape) plină de analfabeți funcționali? Altă întrebare…
Subiectul despre rușine este unul foarte amplu. În articolele anterioare am abordat rușinea și am îmbrăcat-o și cu onoare, și cu putere, și ca obiect (sau scop) de țintit, și ca formă de iertare, și ca idee de ușurare, și ca vehicul de navigare.
Concluzia finală este aceea că rușinea este o opțiune. De ce? Nu toți ne rușinăm de aceeași situație sau în aceeași ipostază. Contează foarte mult și bagajul moral și intelectual pe care-l ai pentru a simți fiorii rușinii…
E bună rușinea? Și da, și nu. Cine o preferă, mâna sus! Nimeni-nimic.
Care este soluția? Împlinirea perseverentă a verbului „a învăța”. Cică omul învățat e mai periculos decât 100 de oameni analfabeți funcționali…
Fii „periculos”!
