Film
Recenzie la filmul „Train to Busan”

Recenzie la filmul „Train to Busan”

Cui îi plac filmele sud-coreene? Hollywood (americanii) și Bollywood (indienii) au enorm de multe filme de slabă calitate… Știai că echivalentul lui Hollywood în industria cinematografică sud-coreeană este Hallyuwood? E doar o denumire informală…

Flimul „Train to Busan” a apărut în 20 iulie, 2016, iar ca scurtă descriere, este vorba despre un virus care transformă oamenii în zombi, virus care se transmite prin mușcătură… Filmul poate fi considerat unul de groază, chiar dacă apar copii pe-acolo (unul fiind personajul principal).

Nu prea are rost să dau denumirile personajelor (e un pic mai complicată sud-coreeana), dar pot să-i definesc după tipologii. De exemplu, îl avem pe tata care este administrator de fonduri… Omul ăsta muncește toată ziua și n-are timp de fiica lui, plus că mai e și divorțat (tot din cauză că muncește prea mult). Fetița administratorului de fonduri are un concert la care și-ar fi dorit să participe și tatăl ei… Partea mai nașpa este că nu duce cântarea până la final și se face de râs în fața clasei… Partea bună e că fetița își salvează viața la final datorită acestei cântări… Revin mai târziu la ea…

O altă categorie de personaje principale sunt soțul și soția. Soțul este un bărbat puternic, bine făcut, curajos (care se luptă cu toți „zombălăii”), iar soția lui este gravidă…

Amintesc și un grup de tineri, care sunt ceva sportivi… Se pricep să lovească cu bâta de baseball.

Cea mai mare parte a filmului se petrece într-un tren (trenul spre Busan). Acest tren merge către singurul oraș păzit de armata sud-coreeană, și anume Busan (dar asta vezi la final).

Fetița administratorului de fonduri dorește să meargă neapărat la mama ei și vrea ca să fie dusă de către tatăl ei… Aici încep necazurile, în tren urcă o femeie infectată cu acel virus „turbat” și începe „distracția”. În toată țara apar revolte, dar de fapt, nu sunt revolte. Un zombi nu se revoltă că vrea un salariu mai mare sau să aibă facturile mai mici.

După ce situația escaladează, apare și un comunicat de presă (de la Guvern), în care lumea este îndemnată să nu reacționeze la zvonuri și să stea în casă… „Trebuie să fim calmi și să avem încredere în Guvern, ca să depășim acest obstacol. Credem că siguranța dumneavoastră nu este în pericol.” Îmi sună cunoscut acest mesaj… Oare să-l fi ascultat pe la ora 23, în direct la TVR 1, la începutul lui februarie (2020)? Da, cu siguranță… Era ceva știre de interes național și toate canalele au preluat transmisiunea live de la Guvernul României… Când Guvernul îți spune că va fi bine, atunci să fugi…

Urmează scene demne de filmele de groază, cu oameni ce mușcă pe alți oameni… Așa a vrut regizorul să facă filmul cu zombi… Nu intru în detalii.

Conducătorul trenului este un om mai liniștit decât marea (în liniștea ei), apoi printre personajele secundare este un nene parșiv care dorește cu orice preț să-și salveze viața (e ceva CEO).

Eroi pot fi numiți acel cuplu (soț-soție), mai ales că soțul se sacrifică pentru cei rămași în viață pe la final și devine zombi… Administratorul de fonduri devine și el zombi după ce este mușcat de acel CEO în locomotiva care se îndreaptă spre Busan…

În final, soția gravidă și fetița administartorului de fonduri ajung la granița cu Busan și trec printr-un tunel. La capătul celălalt stau soldații cu degetele pe trăgaci, primesc ordin să tragă, dar unul dintre ei aude o cântare… Fetița cânta… Se știe că „zombălăii” nu cântă, n-au simțuri, sunt orbi și știu doar să muște… Ce a cântat fetița? Cântarea creștină „Sfârșitul veacului trăim” (linia melodică cu traducerea echivalentă în limba română). În Coreea de Sud e plin de protestanți.

Și uite-așa se încheie filmul… Cică există și partea a 2-a, dar nu-s curios să o văd… Per total, filmul e un „du-te vino”, n-are nicio noimă, finalul e pseudo-trist, acțiunea e horror, iar durata filmului este de o oră și 58 de minute (cam mult).

Nu pot să recomand filmul. Nu există ceva comisie care să aprobe sau să dezaprobe un film? Înțeleg că fiecare film se pliază pe o anumită gândire și are ca scop trasarea unor învățături, plus că un om fără bagaj intelectual se hrănește mai bine dintr-un film decât dintr-o carte, dar dacă eram eu într-o comisie de aprobare, nu trecea mai departe.

Nota mea pentru film? 6 cu indulgență.

Îți las trailerul aici:

Train to Busan

Sursă imagine: Brian Suman on Unsplash

Mulțumesc pentru simplul fapt că ți-ai făcut timp să citești articolul! Dacă vrei, poți susține blogul cu o donație lunară:
Distribuie și altora:
Aboneză-te
Primește notificări pentru
guest
0 Comentarii
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile
TOP