Biblia
Psalmul 138:3

Psalmul 138:3

În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat și mi-ai întărit sufletul. (Psalmul 138:3)

Cum? L-am chemat pe Domnul, dar nu mi-a răspuns! Cum să mă asculte? Nu s-a întâmplat nimic, cum să mă fi ascultat? Cum să fi fost îmbărbătat? Ce îmbărbătare să primesc dacă am plâns ca o fântână arteziană? Cum să fiu întărit? Ce fel de întăritură mi-a pus pe suflet? Parcă mi s-a transformat sufletul într-unul de piatră…

Și uite așa apare răzvrătirea…

Eu am chemat, am fost sincer, am vrut, dar pe Dumnezeu nu L-am văzut să intervină… Ce e de făcut?

Intru în 3 cazuri:

  1. E clar că sunt păcătos, deci n-are rost să mă răzvrătesc, ci mai degrabă să spun „mulțumesc!”.
  2. Nu orice verset mi se atribuie… În Psalmul 138 este vorba de împăratul David, astfel că era normal ca Dumnezeu să-l asculte.
  3. Dumnezeu a acționat la fel ca cei 3 prieteni ai lui Iov, care nu au spus nimic timp de 7 zile și 7 nopți. Poate că gândești astfel și crezi că nici Dumnezeu nu intervine pe motivul ăsta… că suferința ta e prea mare și mai bine te lasă până îți trece (sau până obosești…). Doar că în cazul tău (sau al meu), se pare că Dumnezeu nu a intervenit nici măcar după cele 7 zile și 7 nopți.

Fiecare caz poate fi o ipoteză bună. De fapt, e limpede că sunt păcătos, deci e normal ca Dumnezeu să nu mă asculte. Dar atunci de ce îl ascultă pe vecinul și pe mine nu mă ascultă deloc? E normal ca unele versete să fie strict pentru cei din perioada respectivă. Dar atunci de ce vecinul se simte bine când citește Psalmul 138:3, iar eu nu, pentru că nu mi s-a împlinit?

Nu e ciudat? Hai că de era un lucru complicat, atunci mă băgam să fac niște calcule, dar în lucrurile ciudate habar nu am ce să fac…

Ce vrea să ne învețe Dumnezeu atunci când nu ne răspunde? Nu mai iau în calcul faptul că e normal să nu ne răspundă. E drept și corect să nu primim niciun răspuns.

E dator Dumnezeu cuiva? Vrei tu sau vreau eu să-i cer socoteală lui Dumnezeu pentru simplul fapt că nu răspunde? Păi dacă e Părinte, nu trebuie să răspundă copilului când acesta Îi cere ajutorul? Da, foarte bine, trebuie… Și atunci? Cum este copilul căruia i se fac toate poftele? Răsfățat… Dumnezeu nu are nevoie de răsfățați! Sau are?

Nu pun la îndoială faptul că Dumnezeu nu răspunde omului și că nu l-ar iubi, sper că rămân pe ideea că Dumnezeu iubește omul. Dacă părintele poate îndeplini imediat dorința copilului, dar nu o face, înseamnă că nu-și mai iubește copilul? Nicidecum! Chiar îi face un bine copilului… Părintele vrea să-l învețe ceva pe copil, ceva care-i va folosi toată viața…

Dar ce vrea să ne învețe Dumnezeu? Ce vrea să învețe părintele pe copil, atunci când nu-i face toate mofturile? Ochii măriți! Dumnezeu vrea să ne învețe răbdarea!

Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, pentru ca să fiți desăvârșiți, întregi și să nu duceți lipsă de nimic. (Iacov 1:2-4)

Cum stai cu răbdarea? Până nu demult mi-a fost o calitate, iar acum Dumnezeu vrea să o treacă la următorul nivel…

E înțelept să te rogi pentru răbdare? Adică, să ceri răbdare? Cum verifici că ai primit-o, cum verifici faptul că rugăciunea ți-a fost ascultată? Fii pe pace! Dumnezeu te pune pe cântar la momentul potrivit și te verifică… Reziști, apoi #reziști, mai te zbați un pic și apoi clachezi… Ai avut răbdare? Da. Îndelungă?

Câte tipuri de răbdări există sau mai concret, clasificat și concis, câte tipuri de răbdări sunt în Biblie? Nu mă refer la răbdarea lui Hristos, răbdarea lui Iosif, răbdarea lui Moise etc., că așa luăm fiecare om în parte cu răbdarea lui și n-am răbdare, ci mă refer la răbdarea normală (o răbdare pe care o are orice om, teoretic), îndelunga răbdare (ceva rar) și la răbdarea sfinților (ceva ce n-am întâlnit…).

Într-o lume în care totul se întâmplă pe repede-nainte, totul parcă zboară și nu mai avem timp de nimic, nici măcar să gândim, mai putem avea răbdare? Bineînțeles! „Păi e greu…” Da, e greu, dar din lucrurile grele ies lucruri frumoase!

Revin la versetul din Psalmul 138:3 și țin doar să-ți mai las un verset de care să asculți, care te poate îmbărbăta și care îți poate întări sufletul:

Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință. (2 Petru 3:9)

Uneori e bine să te oprești, lasă și răzvrătirea deoparte, fii pe pace, taci și mergi înainte! Dumnezeu deja te-a ascultat! Dumnezeu deja te-a îmbărbătat și o va face în continuare! Dumnezeu deja ți-a întărit sufletul, a scris „viață!” în dreptul tău, astăzi! Dumnezeu nu te lasă! A promis că nu te lasă! Nu te lăsa nici tu!

Dumnezeu să te binecuvânteze!


Sursă imagine: Ganapathy Kumar on Unsplash

Mulțumesc pentru simplul fapt că ți-ai făcut timp să citești articolul! Dacă vrei, poți susține blogul cu o donație lunară:
Distribuie și altora:
Aboneză-te
Primește notificări pentru
guest
0 Comentarii
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile
TOP