Dumnezeu iubește toți oamenii?
Oare poți spune că Dumnezeu iubește toți oamenii, inclusiv pe tine, chiar și pe cel mai mare dușman al tău? Dar oare crezi că Dumnezeu iubește toți oamenii?
Fac o mică precizare: Dumnezeu nu-l iubește pe Satan! Asta să fie clar pentru toată lumea! E bătută-n cuie soarta diavolului sau mai bine zis, aruncat în foc ca pe cea mai josnică ființă creată vreodată… Planul de salvare, adică cel prin iubire împlinit de către Domnul Iisus Hristos la Golgota, este pentru orice om!
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. (Ioan 3:16)
Dumnezeu iubește toți oamenii! Dar cum așa? De ce există suferință? Hai să nu pun multe întrebări și să fac un drum drept, chiar dacă acum pornim de jos… La finalul articolului vei fi în vârf de munte… Nu vreau să-mi expun ideile ca drumul de pe Transfăgărășan, deși e mai bine să faci curbe când dai de un subiect greu, decât să urci frontal, în rampă…
Ai citit 1 Corinteni 13? Ce ai înțeles de-acolo? Când iubești pe cineva, poți să iubești pe bucăți sau iubești pe de-a-ntregul? E imposibil să iubești ceva pe jumătate…
Care este prima poruncă din cele 10? „Să nu ai alți dumnezei afară de Mine.” (Exodul 20:2).
Dumnezeu știe că nu-ți poți împărți iubirea… Dar oare El își împarte iubirea? Să fi făcut Dumnezeu omul degeaba? Să fi fost jertfa lui Hristos degeaba? Ce L-a ținut pe Domnul Iisus Hristos pe cruce? Piroanele sau dragostea? Piroanele l-au ținut să moară, dragostea l-a făcut să învieze a treia zi după Scripturi.
Personal, nu pot înțelege iubirea lui Dumnezeu pentru toți oamenii decât prin suferință, dar nu orice suferință, ci acea suferință bazată pe dragoste.
Dar Însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite. (Romani 8:26b)
Partea asta de verset din Romani 8:26 poate fi explicată și prin pilda fiului risipitor. Unde a stat tatăl fiului risipitor când cel din urmă s-a întors acasă? Sau ca să nu mergem pe o interpretare fără suport, cum poate un om să vadă pe cineva de departe dacă nu este cu ochii-n patru? Să fi fost tatăl respectiv cu gândul la fiul lui și cu ochii-n zare, cu nădejdea că poate-poate s-ar întoarce înapoi? Cu siguranță! E mai mult decât logic…
Dar de ce mijlocește Duhul cu suspine negrăite pentru noi? Îți răspund după trei paragrafe…
- De ce plânge copilul după mama și tata (sau doar după mama) când se desparte de ei pentru o perioadă? El vrea la mama lui și plânge de numa-numa… Cum i se stâmpără plânsul? Când persoana iubită, adică mama, vine înapoi… Totuși, de ce plânge? De dor…
- De ce (ar) plânge un îndrăgostit (o îndrăgostită) pentru (simplul fapt) că nu se află lângă persoana iubită? Păi amândoi ar muta munții din loc, ar da orice, doar-doar să petreacă timp împreună, să povestească, să trăiască clipa pură a prezenței în fața persoanei iubite… Dar, nu ca „dar” bun, pot exista anumite piedici, fie cei doi se află la o distanță mare, fie au diferite probleme, fie alte motive care mai de care mai „interesante”, și cei doi plâng. De ce plâng? Păi din dragoste! Este o formă de plâns inocent, izvorât dintr-o suferință curată și nobilă…
- De ce plâng părinții când copilul lor este bolnav (grav) sau când pleacă de acasă (definitiv)? Un părinte și-ar da viața instant pentru a-și salva odrasla… Nu mai are rost să aduc aminte de dorul părintelui când „pasărea” își ia zborul… De ce? De dor, din dragoste…
Exact așa face și Duhul care mijlocește cu suspine negrăite. E Duhul Sfânt, care a fost trimis să te ajute pe tine și să mă ajute pe mine. Totul este la nivel personal… Plânge pentru tine în mod personal la fel cum plânge și pentru mine în mod personal. Ce înseamnă asta? La mijloc e dragostea! Încă nu am ajuns desăvârșiți ca să fim în cer cu Dumnezeu, iar până atunci, dragostea asta este una, oarecum, neîmplinită. Ce face mirele fără mireasă? Suferă!
Ce zici? Am urcat cât am urcat muntele cu explicații și acum am sărit cu parașuta? Nicidecum… Mai urcăm un pic…
Cine nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste. Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. Și dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre. (1 Ioan 4:8-10)
Dragostea e la baza binelui! Cel mai pur și nobil sentiment de pe pământ lăsat direct de Dumnezeu și întărit prin jertfa de la Golgota este DRAGOSTEA!
Dumnezeu iubește toți oamenii! Și da, suferă pentru că este o dragoste neîmplinită dacă tu nu vii la El cu toată inima! Dumnezeu nu te-a creat pentru iad și nu și-a dat Fiul degeaba ca să moară pentru întreaga omenire! În cuvântul „oricine” poate fi inclus chiar oricine… Ce trebuie să faci? Să crezi! Cum? Cu ochii închiși, în genunchi și cu mulțumirea pe buze…
Dumnezeu să te binecuvânteze!
Sursă imagine: Dallas Reedy on Unsplash
