Cuvântul între azi și mâine (partea I din IV)

Hai să facem un exercițiu înlănțuit: eu scriu – tu citești; eu citesc – tu trăiești; eu trăiesc – tu scrii (și repetăm…).

Voi scrie o tetralogie pentru ultimele patru luni ale anului (câte una pe lună), sub numele generic: „Cuvântul între azi și mâine” prin care voi evidenția rolul și importanța Bibliei în viața ta și a mea. Azi doar îți voi prezenta, un pic, Cuvântul.

La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. (Ioan 1:1)

Probabil că din curiozitate ai citit măcar primul verset al Bibliei:

La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul. (Geneza 1:1)

Înainte să scriu despre Cuvânt, oare ce înseamnă acel „început”? Începutul cui? Al omenirii? Exact… Nu-mi place argumentul care afirmă că Dumnezeu a făcut lumea din nimic. Și eu sunt om de știință (la rădăcină), așa că nu cred nici măcar din punct de vedere filosofic. De exemplu, începutul acestui articol are o idee pe care am împărțit-o în patru. Articolul nu exista, dar am avut ideea. Poți afirma că articolul (pe care tocmai îl citești) a apărut din nimic? Ideea, eu, frazele, cuvintele, literele, tot ce folosesc pentru a scrie articolul, sunt nimic? Începutul omenirii nu e începutul lui Dumnezeu. Dar cine e Dumnezeu?

„Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul”, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine, Cel Atotputernic. (Apocalipsa 1:8)

Bun, atunci cine e Cuvântul?

Mâna Mea a întemeiat pământul și dreapta Mea a întins cerurile: cum le-am chemat, s-au și înfățișat îndată. (Isaia 48:13)

Cuvântul este cea mai înaltă formă de înțelepciune și pricepere care există, care domnește din veșnicie și care are autoritate asupra oricărei existențe posibile și imposibile. Pot rezuma într-un singur cuvânt fraza anterioară: Dumnezeu. Omul are onoarea de a folosi cuvinte ca să se exprime, fie în scris, fie în vorbit, fie prin semne.

Nu e, cumva, absurd versetul 13 din Isaia 48? Adică, Dumnezeu a întemeiat pământul, a întins cerurile, apoi zice că deodată le-a chemat și ele I s-au înfățișat?! Biblia are multe tâlcuri sau pilde sau vorbe cu subînțeles pe care nu oricine le percepe, ca mai apoi să le înțeleagă și în final să le priceapă. De ce? Nu e Biblia pentru oricine? Nu e Biblia, în mod special, pentru cei „săraci cu duhul”? Nu sunt „pocăiții” niște „înguști la minte, analfabeți cu mulți copii, ignoranți și spălați pe creier”? Biblia sau Cuvântul (Dumnezeu se face cunoscut omului prin Biblie, deci Biblia este sfântă, raportarea la Biblie are un caracter sacru) e pentru toată lumea. Chiar pentru toată lumea. Problema e că nu toată lumea o înțelege. De ce? Motivele sunt multe, scriu câteva ca să vezi dacă ți le poți însuși sau nu: ignoranța, frustrarea, mândria, prostia, păcatul, ura etc. Chiar și un pocăit, de cele mai multe ori, nu poate înțelege tot din Biblie datorită unuia dintre motive, după caz…

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. (Ioan 3:16)

Acel „oricine” din Ioan 3:16 e o șansă pentru toată lumea. Oare analizez bine versetul? Irelevant… „Dumnezeu a iubit lumea”, nu doar o parte din lume sau nu doar pe cei pocăiți… Nu te descuraja, am scris puțin greoi ca să te fac să te ridici de pe scaun, adică, să fii conștient de tipul cunoașterii pe care trebuie să-l aibă omul ca să perceapă măcar ceva din Dumnezeu. Poți să mergi și pe Drumul Intelectualului, și pe Drumul Curiosului, și pe Drumul Ateului, iar dacă ești sincer și vrei cu adevărat să înțelegi cine este Dumnezeu, vei ajunge pe singurul Drum, adică pe Drumul lui Iisus:

Iisus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6)

Da, Biblia e și pentru cel analfabet, dar la fel de bine e și pentru cel intelectual, genial, erudit, polimat etc. Nu-ți explic Isaia 48:13 (de aici am cotit mesajul articolului); știu că e greu să înțelegi Biblia fiindcă pare imposibilă de crezut. Totuși, credința în sine nu ține de logică pentru că astfel ar putea să cadă la „prima întrerupere de curent”, vine altul cu o expunere mai detaliată și mai atrăgătoare și ți-ai pierde credința formându-ți alta și tot așa. Credința omului stă în duh. Omul e format din trup, suflet și duh. Trupul e cel pe care îl duci la sală ca să arate bine, sufletul e cel care gândește în toate culorile, are sentimente și inimă, iar duhul e vizibil ca aerul… Credința din suflet e fragilă; credința din duh e statornică. Complicat? Da…

Îți mai las un verset care se aplică foarte bine dacă ai lua Biblia și ai explica fiecare tâlc:

Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Iisus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărțile care s-ar fi scris. Amin. (Ioan 21:25)

Numai ca să-ți explic Isaia 48:13 mi-ar trebui o cameră plină de cărți; punctez și subliniez: mie mi-ar trebui doar ca să fiu sigur că ești sigur că percepi – înțelegi – pricepi. E absurd versetul 25 din Ioan 21? Și da, și nu… Evit să folosesc cuvântul „haos”, am citit mai demult o carte a regretatului Solomon Marcus (academician, matematician de gală), în care explica faptul că „haos” este ceva pe care omul nu îl înțelege și n-are rost să folosești termenul „haos” la ceva ce nu înțelegi pentru că dacă ai înțelege i-ai da o altă denumire, una proprie situației… În cazul de față, dacă nu înțelegi un verset (sau mai multe), nu înseamnă că Biblia e absurdă și fără sens… Complicat? Da…

În concluzie, îți scriu că Dumnezeu (sau Cuvântul) e vrednic de toată laudă, nu doar pentru că e Creator și merită să I te supui, ci pentru că Cineva Atotputernic oferă dragoste omului. Dumnezeu nu e dictator, chiar dacă e Atotputernic și Atotștiutor, nu e tiran datorită dragostei care e mai presus de toate… Omul nu e sclav. De ce? Cum poate cineva Atotputernic să aibă nevoie de vreun sclav? Acela n-ar mai fi Dumnezeu, ci doar un dumnezeu care merită tot disprețul din partea omului, chiar și din partea animalelor… Dumnezeu e Dumnezeu.

Omul se exprimă prin cuvânt; orice faci se poate exprima prin cuvinte, iar acest lucru raportat la o scară mai mare dezvăluie faptul că omul e creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

Ți-am prezentat Cuvântul, data viitoare îți voi demonstra, pe scurt, ce se întâmplă dacă respingi sau dacă accepți Cuvântul. Scopul acestei tetralogii? Cunoașterea…

P.S. De ce „Cuvântul între azi și mâine”? În primul rând, pentru că Dumnezeu este veșnic, n-are timp și spațiu, e necuprins, El e la timpul prezent continuu. În al doilea rând, pentru tine: azi citești, azi trăiești, azi te-am pus pe gânduri… Și nu în ultimul rând, pentru că mâine e necunoscut pentru tine și pentru mine, iar ce facem azi s-ar putea să primim, ca răsplată, mâine. Nu trebuie să înțelegi tot ce am scris, important e să cunoști o altă abordare, ca mai apoi să-ți formezi o gândire proprie…

#CUVÂNTULîntreAZIșiMÂINE

Mulțumesc pentru simplul fapt că ți-ai făcut timp să citești articolul! Dacă vrei, poți susține blogul cu o donație lunară:
Distribuie și altora:
Aboneză-te
Primește notificări pentru
guest
2 Comentarii
Cele mai vechi
Cele mai proaspete Cele mai votate
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile
Cristi
Cristi
Vizitator
1 an în urmă

Cuvântul între azi și mâine este ȘI.

TOP