Cum să fii mulțumitor?
Vrei să fii mulțumitor? Ce zici de oamenii nemulțumiți din jurul tău? Așa-i că ți-e „poftă” să fii nemulțumit când cineva e supărat? Sau zici „Doamne, păzește-mă, nu vreau să fiu așa…”?
Nu vreau să-ți las un „tutorial” despre cum să fii mulțumitor pentru că tocmai sunt în aceeași postură ca și tine… Vreau să aflu cum să fiu mulțumitor. Am câteva idei… Trebuie doar să le „așez”.
Mai întâi „te-nvăț” cum să nu fii mulțumitor, apoi cum să fii mulțumitor.
Cum să nu fii mulțumitor?
Sper că e clar faptul că nu trebuie să-ți pui pe „tavă” simțirile, eșecurile, necazurile și dorințele neîmplinite. Până la urmă, dacă atunci când conversezi cu cineva nu vrei să te plângi, de ce te-ai plânge ție? De ce ți-ai umple mintea cu „deșeuri”? De ce ți-ai hrăni gândurile cu otravă?
Sper că e și mai clar faptul că orice început trebuie să înceapă de undeva. Adică, atunci când te pui să te culci, ar trebui (în mod normal) să te trezești în același pat (oraș, țară). Ce vreau să zic aici? Momentul ăla în care ești nemulțumit nu este punctul zero, ci un punct în neant, bătut de vânt, iar faptul că nu s-au „aliniat planetele” cum ai fi vrut, te irită și devii nemulțumit… Ia-o de la capăt cu răbdare, nu te grăbi!
Și încă ceva: sper că e limpede faptul că nu trebuie ca toate lucrurile să-ți meargă bine. Dacă te gândești la viața Domnului Iisus Hristos pe pământ, ai să observi că a trăit perfect, dar la fel i-au fost și necazurile… Nu te comporta ca un copilaș! Copiii pot să fie nemulțumiți, dar le trece rapid. În schimb, un adult e mai fixist. Poți lucra cu oameni nemulțumiți și mereu bosumflați? Dacă nu, atunci de ce ar lucra Dumnezeu cu tine?
Cum să fii mulțumitor?
E clar că trebuie să începi cu ce ai. Ce ai? Luna viitoare voi scrie un articol cu titlul „Dumnezeu binecuvântează toți oamenii?”. În primul rând ai viață! Poți să spui un „Mulțumesc!” pentru asta? Da. Sigur ai un dispozitiv de pe care citești articolul. Poți să spui un „Mulțumesc!” pentru asta? Da. Prin urmare, ai ochi, ești capabil să citești (chiar să discerni, să analizezi și să faci o sinteză la ceea ce ai citit). Poți să-ți numeri beneficiile pe care le ai numai dacă ești viu… Să nu aduc în discuție câte beneficii ai ca om, doar ca om care pur și simplu există…
Dar poate zici că n-ai multe sau că ai multe lipsuri. Sunt de-acord cu tine. Orice om are lipsuri și cât trăiești vei avea (buna) impresie că n-ai ceva. Dar orice lucru se face începând de la ceva. Crezi că Dumnezeu a făcut Universul din nimic? Nimic e munca oamenilor de știință care caută nodul în papură și nu înțeleg că e un pic cam greu să muți aerul din mâna dreapta în mâna stângă. Când vrei să faci ceva, dar ai mai multe lipsuri decât gânduri bune, atunci te rog să începi să faci strict cu ce ai. Sigur ai ceva! Știi mai bine decât mine ce ai. Pune-te la treabă!
E foarte ușor să fii mulțumit de lucrurile simple. Nu-ți trebuie efectiv nimic altceva în afară să gândești. Dacă zici că viața e și complicată, nu numai simplă, sunt de-acord și aici cu tine. Totdeauna lucrurile complicate se explică prin lucruri simple, iar cele simple se explică prin lucruri complicate. „Așa e-n tenis.”
Parcă sunt mai mulțumitor decât eram înainte să scriu articolul… Mă opresc aici…
Încă ceva: mulțumirea ta nu trebuie să depindă de nimeni în afară de Dumnezeu Însuși! E la fel cu starea de fericire. Mulțumirea și fericirea sunt surori. Nici mulțumirea, nici fericirea nu se găsesc pe „strada Posesiunii”. Ambele sunt ceea ce sunt pentru că prin natura lor nu se pot cumpăra. E la fel ca harul lui Dumnezeu. N-ai cum să-L cumperi pe Dumnezeu. Atunci ce trebuie să faci? Să-i mulțumești, pur și simplu!
Cum vrei să fii? Mulțumitor sau nemulțumitor? Eu am ales a doua parte a versetului următor…
Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulțumită are un ospăț necurmat. (Proverbe 15:15)
Dumnezeu să te binecuvânteze!
Sursă imagine: Dawid Zawiła on Unsplash
