Recenzie la filmul „Argo”
Care crezi că este media IQ-ului în țările din Orientul Mijlociu? Nu sunt rău… În anii 70′-80′, la capitolul IQ nu stăteau bine nici măcar americanii de la CIA sau FBI… Bineînțeles, unii (sau majoritatea), nu toți.
Argo este un film apărut în 2012, inspirat din viața reală. „Animalele” sau nebunii iranieni au preluat controlul Ambasadei Statelor Unite din Teheran, astfel că 56 de americani au fost luați ostatici, iar 6 diplomați au scăpat. Nu s-a pus problema ca cei 56 de prizonieri să fie salvați, ci acei 6 diplomați care au fugit. Culmea? Nu. Te-am întrebat la început care crezi că este media IQ-ului în țările din Orientul Mijlociu? Gândește-te la un număr de la 50 la 99 și mai adaugă un strop de apă… Parcă altfel sună „90 și-un strop”, decât „90 fără șanse”.
E o explicație destul de interesantă și succintă, la începutul filmului, despre istoria Iranului. Nu acuz iranienii sau orice altă nație pentru că nu merită. Britanicii și americanii și-au bătut joc la greu de toată lumea, în special de țările cu zăcăminte din Orientul Mijlociu. În anul 1951, prim-ministrul Mohammad Mosaddegh a naționalizat zăcămintele petroliere ale Marii Britanii și Statelor Unite ale Americii… Mare greșeală… De fapt, n-a făcut ceva rău, ci ceva foarte bun, în interesul propriei țări…
Numai că americanii și britanicii (cu serviciile secrete) au pus la cale o lovitură de stat în 1953. L-au detronat pe Mohammad Mosaddegh și l-au pus în locul lui pe Reza Pahlavi (un fel de idiot…). S-a început un proces de occidentalizare a Iranului, iar în 1979, poporul a preluat puterea și clericul exilat, Ayatollah Khomeini, s-a întors să conducă țara. Practic, s-a dezlănțuit iadul… Iranienii au ieșit în stradă și au mers la Ambasada Statelor Unite ale Americii ca să-l ceară pe Reza Pahlavi, care a primit azil politic… De aici începe filmul… Din anul 1979.
Încă ceva: o mulțime de oameni cu IQ-ul sub talpa de la papuc, care se revoltă, sunt niște animale în adevăratul sens al cuvântului. Faza e că iranienii se împușcau și între ei… Nivelul de prostie era unul imens și contagios.
Cei de la Ambasada Statelor Unite au avut și ei o problemă destul de mare pentru că n-au realizat că într-o țară cu oameni ce se comportă ca niște animale nu există reguli (sau legi). S-au tot fâțâit că e imposibil ca iranienii să intre în ambasadă, că e pământul Statelor Unite, că e ilegal (bla, bla, bla…), până i-au văzut că au sărit gardul… Apoi s-au gândit că trebuie să reziste și că nu e voie să tragă în ei… Alte „bla, bla-uri”, iar în scurt timp au fost luați ostatici. 6 diplomați, cu IQ-ul mai curat, au ieșit prin spate, pe o străduță lăturalnică și s-au adăpostit în casa unui diplomat de la Ambasada Canadei.
Serviciile secrete din Statele Unite au fost fără reacție… După faza asta, mulți au fost concediați… Cum să fii la CIA și să nu știi de un posibil atac la ambasada ta din Iran? Probabil că erau români pe-acolo… Glumesc… Încă o dată scriu „glumesc”.
Ideea centrală a filmului se învârte acum în jurul celor 6 diplomați americani, care trebuie să fie salvați de către un agent de la CIA, Tony Mendez, specialist în extrageri… Acesta are o întâlnire cu anumiți preaînalți, de fapt mai multe întâlniri, pentru a pune la cale un plan bun (sau măcar potrivit). Ce întrebare am pus la începutul articolului? Ceva despre IQ-ul oamenilor din Orientul Mijlociu. Dar oare să fi fost mai mare IQ-ul celor din Statele Unite? Sau a celor din conducerea unor instituții importante? Nicidecum… Ce planuri au propus „dinozaurii” americani? Hai să le enumăr:
- Cei 6 diplomați să fugă cu bicicletele… Nu e glumă. Nu s-au gândit că sunt 480 de km până la granița cu Turcia (ca să fie salvați….).
- Cei 6 să fie făcuți profesori… Ce profesori?! De 8 luni de zile e închisă școala în Iran…
- Cei 6 să fie declarați ca fiind parte dintr-un ONG care să inspecteze recoltele din Iran… A căzut și varianta asta pentru că în Iran e zăpadă și n-au ce recolte să inspecteze iarna…
Tony Mendez are un fiu, e căsătorit, doar că relația e una la distanță, el fiind plecat mai tot timpul de acasă… Obiceiul lui Tony este să-și sune copilul și să discute despre filmele la care acesta se uită… Cel mic e fascinat de filmele S.F. Atât i-a trebuit lui Tony să vină cu un plan pentru a-i salva pe cei 6 diplomați: să creeze un film fals, credibil, și să plece în Iran în calitate de producător (sau de om cu bani). Ideea asta n-a fost chiar genială și i s-a dat puține șanse…
Începe o adevărată goană după aprobări pentru film. Tony s-a dus pe platourile de filmare de la Hollywood, și-a făcut o echipă, a fost ajutat de către niște prieteni… Pe scurt, ideea s-a conturat, eroul nostru a plecat în Iran. Cum crezi că s-a numit filmul ales? Argo. Fiecare din cei 6 a primit un rol fictiv de regizor, scenarist etc.
Nu mai scriu nimic, tot ce am scris până aici se întâmplă într-o oră… Cealaltă oră merită văzută…
Criza ostaticilor din Iran s-a încheiat pe data de 20 ianuarie, 1981, imediat după ce a fost instalat ca președinte Ronald Wilson Reagan. Cum așa? Păi Reagan i-a amenințat pe iranieni că-i șterge de pe fața pământului… De oameni ca ăștia este nevoie la conducerea unei țări, nu de niște păpușari (cum e de altfel și domnul președinte al României).
Cei 6 diplomați americani au fost scoși până la urmă din Iran, iar meritele au fost acordate Canadei (s-a creat o relație de prietenie la nivelul statelor cu această ocazie). De-abia după desecretizarea informațiilor s-a aflat de toată faza asta cu extragerea…
Să-i dau o notă filmului? Îi dau nota 7.
Sursă imagine: Sajad Nori on Unsplash
