Ai văzut filmul „A House of Dynamite”? Dacă nu l-ai văzut și ești curios, cu siguranță îl vei vedea pentru că subiectul este unul din ce în ce mai actual.
Care este subiectul? Bomba nucleară.
„A House of Dynamite” a fost lansat de către cei de la Netflix, iar întreaga acțiune este văzută din trei unghiuri diferite sau din perspectiva a trei oameni diferiți și importanți (e foarte importantă expresia „om important”).
Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost finalul. De ce? Pentru că e un film care nu se încheie. Ce-i așa fain la un film neîncheiat? Pur și simplu ideea că nu știi dacă racheta a bubuit sau nu… E mai bine așa.
Voi aborda recenzia din trei perspective și mă voi referi la proceduri, politică și putere, de unde rezultă un P3.
Care este rolul procedurilor?
Îți place să fii într-o organizație care are totul bine pus la punct? Cu siguranță că da.
Dar ce faci când ești într-un mediu unde nimeni nu-și asumă responsabilitatea, dar (aproape) toți vor să fie șefi? Îți dau un sfat: fugi!
Fără proceduri, se instaurează haosul.
Americanii sunt buni la proceduri, mai ales când au pe mână armament sensibil, precum bombele nucleare.
Dacă ești angajat la o fabrică, știi ce să faci în caz de incediu? În mod normal, aveți proceduri. De fapt, dacă tot lucrezi într-o fabrică, tot ce faci e să urmezi niște proceduri.
Ei bine, filmul începe direct cu o problemă.
Îmi plac organizațiile și companiile care au proceduri, care știu ce să facă în caz că apare problema X, Y sau Z. La urma urmei, de ce n-ai fi pregătit pentru situații neplăcute?
Viața nu-i roz, iar dacă ai un business, e ca și cum ai avea un bebeluș la care alternează diferite stări de boală pe considerentul „Acum e bine, acum nu-i bine”.
Ți-ar plăcea să mergi la lucru și să vezi pe un monitor că o rachetă nucleară se îndreaptă spre țara ta? S-ar putea să fie prima dată când vezi așa ceva în cei 20 de ani de muncă.
Deși oamenii din film sunt pregătiți, văd că racheta nucleară se îndreaptă spre SUA, calculează locul unde ar putea să cadă (ca probabilitate), activează o procedură pentru interceptarea rachetei, iau decizii conform organigramei (cine e șef mai mare, ăla decide și va fi tras la răspundere), dar aici observ că procedurile nu sunt 100% eficiente.
Bine-bine, sunt fanul procedurilor, ador organizarea, dar de cele mai multe ori se întâmplă să urmezi o procedură care nu oferă rezolvarea problemei, ci e doar pe post de posibilă soluție.
Apropo, știai că o teorie nu este 100% demonstrabilă? Așa mi se pare și ideea de soluție. O soluție nu poate fi întotdeauna asemănată cu rezolvarea problemei.
„Oamenii noștri” au trimis o rachetă pentru interceptarea rachetei nucleare, au respectat procedura, numai că, surpriză, șansa ca acea rachetă să distrugă (intercepteze) racheta nucleară este de 50%.
Care crezi că a fost rezultatul? Racheta nucleară nu a putut fi interceptată, ținta a fost ratată. Tare, nu? Să ai o procedură ca să rezolvi o situație, să o aplici, iar rezultatul să fie nul. Ai putea să spui că nu merită să mai respecți nicio procedură…
Nu te pripi! Procedurile au rolul lor.
Problema a fost la oamenii care au pus uneltele respective în proceduri, știind că soluția este doar o probabilitate, nu o rezolvare a situației.
Probabil s-au gândit că nimeni nu va ataca SUA, că nimeni nu-și permite să dea cu rachete nucleare spre ei nici măcar în glumă, astfel că au făcut „proceduri de mântuială”, nu spre mântuire (#salvare).
„Politicienii sunt oameni importanți”
Am scris între ghilimele ca să nu supăr pe nimeni. Știu să fiu „politically correct”, uneori.
Dacă tot vin de la capitolul cu proceduri, una din procedurile de bază în situații de urgență este ca politicienii să fie puși la adăpost.
Mai ții minte cum a fost în pandemie? Când se spunea că oamenii cu servici esențial sunt lăsați să meargă la lucru, iar ceilalți să stea acasă? Adică, oamenii importanți au voie să fie oameni (să muncească, să călătorească, să-și desfășoare activitățile), iar plebea să stea acasă, că oricum sunt neimportanți.
Așa se întâmplă și în situații extreme.
Problema principală e că politicienii sunt considerați oameni importanți. Unii chiar sunt importanți, dar majoritatea sunt pioni. Știi șah? Cu nebunii faci treabă, cu pionii faci curățenie…
În film, diverși oameni au fost escortați și duși în buncăre din munți. Apropo, cele mai bune buncăre sunt cele din munți. Celelalte sunt garaje subterane sau beciuri.
Partea și mai interesantă este că unii din acei „oameni importanți” au fost duși cu scopul de a lua decizii cu privire la modul în care trebuie să răspundă SUA.
Ce crezi că fac oamenii când sunt puși la colț sau în colț, și trebuie să ia decizii de viață și de moarte?
Ce contează în acele momente? Procedura? Procedura spune că atunci când cineva trimite rachete nucleare spre tine (țara ta), să iei legătura rapid cu dușmanii, iar dacă îi „simți” că sunt vinovați, să le „împarți” câte o rachetă din oficiu.
Tu ce-ai face într-o astfel de situație? Ai fi gata-gata să fii responsabil de moartea a sute de milioane de oameni? Nu te grăbi! Nu cred că ești conștient de urmările pe care le-ai avea tu ca om, nu doar omenirea…
Omul nu a fost creat să dețină puterea
Poate zici că omul a fost creat să dețină puterea, că puterea este elementul cel mai de dorit în viața unui om (banii aduc puterea, sănătatea o întrețin, iar bucuria o crește).
Când i-a făcut Dumnezeu pe primii oameni, le-a spus așa:
Dumnezeu i-a binecuvântat și Dumnezeu le-a zis: „Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ.” (Geneza 1:28)
Nu-i așa că din aceste versete rezultă puterea? Nu-i așa sau nu-i chiar așa… La baza creșterii, înmulțirii, umplerii, supunerii, stăpânirii stă dragostea, nicidecum puterea.
Am amintit anterior că teoria nu este 100% demonstrabilă, că soluția nu este sinonimă cu rezolvarea, astfel că pot să merg mai departe cu ideea că puterea nu este pură.
Când ai bani, sănătate și toate îți merg bine, intri într-o stare de „ebrietate”. N-ai observat că politicienii sunt rupți de realitate, că habar nu au cât costă o pâine sau ce se poate cumpăra cu 100 RON? Nu mai zic nimic de puterea unui salariu minim pe economie.
O putere fără dragoste te pune pe scaunul egoistului, iar asta s-a văzut în film atunci când oamenii importanți trebuiau să ia decizii capitale.
Ce facem cu adevărul în situații de criză? Adevărul, indiferent de natura situației, trebuie spus așa cum este, adică adevărat.
Dacă îți permiți să alterezi adevărul în situații de urgență (de viață și de moarte), înseamnă că ești imatur. În astfel de situații, vei fi primul om de care se descotorosește lumea. Ce faci, aia primești, corect?
Președintele SUA, din film, un fel de „Obama după ploaie”, și-a dat arama pe față și s-a văzut cât de mic este președintele celei mai importante națiuni de pe glob.
Majoritatea politicienilor sunt antrenați cum să dea bine pe sticlă, în fața camerei, la oameni, nu să ia decizii importante.
Fie vorba între noi, Donald Trump este cel mai complet politician la ora actuală. De ce? Pentru că e bun în toate domeniile de business: administrare, comunicare, negociere. O țară trebuie condusă ca un business.
Filmul s-a încheiat frumos, nu se știe care a fost deznodământul și ce au ales oamenii importanți. A fost un final „politcally correct”.
Cei de la Pentagon au spus oficial că filmul „A House of Dynamite” are multe probleme și că nu reprezintă realitatea. Nu-i cred, dar îi cred că trebuie să se apere cumva.
Știai că Trump a redenumit Departamentul de Apărare în Departamentul de Război? Department of Defense ⚔ Department of War. Asta spune multe despre planurile pe care le au liderii lumii…
Ce trebuie să ții minte din acest film? Să fii atent la proceduri, mai ales atunci când le planifici (nu doar când le execuți), să nu pupi oamenii doar pentru că sunt oameni importanți și să nu te bazezi pe putere.
Referitor la putere, îți las acest verset:
O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că „puterea este a lui Dumnezeu”. (Psalmul 62:11)
Dacă n-ai timp de film, dar totuși vrei să vezi despre ce e vorba, după ce ai citit recenzia, îți las aici trailerul:
„Binele-i bun atunci când e bine făcut.”
