Proverbul săptămânii #4
Nu vârsta aduce înțelepciunea, nu bătrânețea te face în stare să judeci. (Iov 32:9)
Poate că ai auzit de multe ori pe oamenii cu vârsta îmbelșugată (bătrânii, vârstnicii… unii se supără dacă îi numești „bătrâni” sau „vârstnici”, astfel că „om cu vârsta îmbelșugată” e o sintagmă a fericirii pentru toată lumea), că au dreptate în ceea ce zic sau fac…
Nu doar că au dreptate, dar au și pretenția de a li se urma sfaturile. Și nu de puține ori observi că învățăturile lor sunt tari ca apa (fără sens).
Oare vârsta îți aduce și înțelepciunea? Cei cu vârsta îmbelșugată se laudă că au „școala vieții” și că experiența bate „inocența”. Tânărul n-are nicio șansă într-o confruntare de argumente cu un astfel de om sau cel puțin așa i se spune (mai ales când argumentele tânărului sunt mai bune decât ale celui bogat la ani).
Oare bătrânețea te face în stare să judeci? După o anumită vârstă, poate că și de plictiseală, omul începe să-și rătăcească mintea și să bage de vină la orice, să se creadă înțelept și neapărat dorește să se facă întocmai cum spune el, chiar să nu fie pus la îndoială sfatul lui…
Elihu, cel care a afirmat acest proverb după ce s-a supărat pe Iov și pe cei trei prieteni ai lui, se pare că a fost înțelept. Poate că nu a fost fragil de tânăr, dar a vorbit cu înțelepciune…
Ce concluzie ai putea lua din acest verset? Unele versete se explică de la sine… Să ții minte doar că „nu vârsta aduce înțelepciunea, nu bătrânețea te face în stare să judeci”. Nu aștepta să fii „mare” ca să fii luat în seamă și nici nu te avânta dacă ai „școala vieții”. Dumnezeu dă înțelepciune oricui o cere… Oricui o cere…
Dumnezeu să te binecuvânteze!
Sursă imagine: Vlad Sargu on Unsplash
