Nu-ți pierde timpul!

Oare timpul este al omului sau omul pur și simplu este încadrat în timp? Din moment ce Dumnezeu a definit și a creat timpul, rezultă că peste întreaga existență „domnește” timpul. Cum așa? Mersul naturii, de la circuitul Universului, dansul stelelor, sprintul meteoriților, îmbrățișarea soarelui (căldurii/luminii), vegherea lunii până la erodarea stâncilor/munților, topirea ghețarilor (sau înghețarea… creșterea lor), dezvoltarea infrastructurii unei țări și chiar dezvoltarea, din toate punctele de vedere, a omului, toate acestea sunt un adevăr ușor de observat care relevă ideea că timpul face parte din cadru… Dar cum să nu-ți pierzi timpul?

Poate ai avut ocazia să te joci pe telefon sau pe orice alt dispozitiv, Temple Run sau un alt joc în care omulețul tău aleargă automat și tu trebuie să culegi diferite obiecte pentru a obține puncte, plus că trebuie să te ferești de obstacole ca să rămâi în „viață”. Tipul ăsta de joc nu e doar pentru copii sau adolescenți, ci e captivant și pentru adulți… Așa e și cu timpul. Așa e și cu viața… Trăiești, iar cât timp trăiești, timpul te duce în față. Problema intervine atunci când poți să culegi foloase sau nu. Tragi de tine să crești din toate punctele de vedere în situațiile unice care-ți apar în viață? Nu? În mod normal, nu te vei mai întâlni cu astfel de ocazii… timpul s-a dus (s-a pierdut?!). Ești educat și conștient să trăiești la maxim? Timpul tău a fost câștigat!

Timpul poate fi privit și ca un dușman… Numai că poate fi acel „dușman bun”. Orice ai face, lupți contra lui. Nu poți întotdeauna să câștigi? Nicio problemă! Dumnezeu a câștigat pentru tine! Cum? A intervenit pentru tine cu viața veșnică!

Învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă! (Psalmul 90:12)

Cel mai bun exemplu de om care a trăit viața la maxim și care a biruit timpul de la prima și până la ultima suflare… este Domnul Iisus Hristos! De ce El a putut să nu-și piardă timpul, iar omul (eu, tu, noi, voi!), își pierde timpul, chiar și-atunci când nu vrea? Să fie asta o consecință a păcatului? Evident! Binele se bazează pe adevăr și pe construire/dedicare/ajutorare. Răul se bazează pe minciună și pe distrugere/asuprire/împotrivire. Satan vrea ca eu să fiu acaparat de păcat numai ca să „n-am timp” să fac ceea ce trebuie să fac, adică binele. Păcatul meu și păcatul tău reprezintă combustibilul prin care se alimentează lumea întunericului…

Nu-ți pierde timpul! Chiar nu ai niciun motiv pentru care să-ți arunci la întâmplare cele 24 de ore dintr-o zi! În fața mea n-ai nicio scuză dacă-ți pierzi timpul, oricât de mult ai vrea să-mi argumentezi o zi din viața ta! Dacă te iau ca din „topor” și îți anulez orice scuză cu privire la pierderea timpului (în cazul în care vrei să te scuzi), atunci cum poți da socoteală lui Dumnezeu? Eu sunt ca tine… nu-mi pot scuza pierderea timpului sau dacă aș face astfel, aș minți. Drept urmare, m-aleg cu un păcat „gratuit”. Timpul poate fi considerat ca orice unealtă, în scopuri bune sau nu. De exemplu: e bine să folosești un cuțit? Depinde unde, cum, când și cu ce scop… E bine să mănânci ciocolată? Depinde în ce cantitate (dar mai bine nu…).

Păcatul e strict legat de pierderea timpului, fie că te face pasiv, indiferent, neinteresat, fie că te face impulsiv, agresiv, nervos și spui că nu ai ce face cu timpul, respectiv, că nu mai ai timp de nimic. În schimb, binele sau pocăința, sau până la urmă dragostea (din Dumnezeu), te face să fii un om calculat, liniștit, hotărât, statornic, drept, pe scurt, un om înțelept care își măsoară bine timpul în orice zi.

Îți place să-ți pierzi timpul? Vrei să nu-ți mai pierzi timpul? Acum e timpul tău! Ce trebuie să faci?

Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine. (Romani 12:21)

Sursă imagine: Aron Visuals on Unsplash

Mulțumesc pentru simplul fapt că ți-ai făcut timp să citești articolul! Dacă vrei, poți susține blogul cu o donație lunară: