Cât de bună e perseverența?
Poate ai vrea să-mi atragi atenția că perseverența e cu două tăișuri și depinde în ce scop se folosește. Foarte bine… mergem mai departe. Omul poate fi perseverent fie în facerea de bine, fie în facerea de rău. Dacă un om e statornic în prostie sau într-o adicție, asta înseamnă că perseverența e rea sau dăunătoare?
Tenismena Ashleigh Barty, locul 1 WTA, a renunțat la tenis pe motiv că vrea să facă altceva. Are 3 titluri de Grand Slam în palmares (îi lipsește doar US Open), anul ăsta a câștigat toate meciurile oficiale, succesul îi stă la picioare de vreo 2 ani (locul 1 WTA), e și foarte tânără (25 de ani, chiar dacă din punct de vedere fizic a dus enorm cu picioarele, spatele și cu încheieturile), și totuși spune „stop!”. A mai renunțat o dată la tenis în 2014 (până în 2016), dar a revenit. Ai putea spune că duce lipsă de perseverență (sau poate de motivație)? Și-a atins scopul: locul 1, turnee câștigate, bani mulți, faimă… Ce-și mai poate dori? Fericire! Dacă la 25 de ani e atât de matură încât să iasă din zona de confort din poziția de „număr 1”, cu o astfel de atitudine, cum o vezi la 35? A mai renunțat la tenis 2 ani, dar a revenit și a făcut să fie bine, dar oare poți să presupui că perseverența îi este un atu sau nu?
La nivel politic, mă refer la pandemie sau război, crezi că e bună perseverența? Vezi și tu cât se lungesc anumite etape, câtă răbdare au „mai-marii” noștri. De ce sunt perseverenți în acțiunile lor? Sau de ce sunt atât de lenți? E o tactică diabolică, nu vor să tundă iarba, ci doar să taie fiecare firicel în parte, astfel încât firicelul vecin să știe că-l așteaptă o soartă nefastă. Practic, se distruge speranța. „Speranța moare ultima” este o afirmație falsă și eronată, dar cine lucrează cu întunericul știe cum să o învelească într-un număr de luat în calcul. Cu cât aduci starea de frică, adică de nesiguranță peste viața unui om, cu atât mai mult îi năruiești planurile, visurile, speranțele, astfel că îl demoralizezi complet și îl „speli” pe creier cu ce vrei. Politica se „mănâncă” și cu perseverență.
Revin la primul paragraf… Poate în continuare spui că perseverența poate fi și bună, și rea. Crezi că omul care perseverează în vicii are o perseverență dăunătoare? De ce? La fel de bine își poate folosi perseverența să facă altceva, nu-l împiedică nimeni și nimic să nu mai fie dependent. Chiar poate folosi aceeași perseverență să iasă la suprafață… Crezi că omul statornic în facerea răului are o perseverență greșită? La fel de bine poate să facă bine… Ce vină are perseverența în sine?
Cum e omul care nu este perseverent? Omul nestatornic, nesigur pe el, bătut de vânt încoace și-ncolo? Ai face afaceri cu el? L-ai chema să te-ajute cu ceva? Dacă fata se îndrăgostește de băiat atunci când îl vede perseverent de se-nvârte numai în jurul ei (și o face al 5-lea punct cardinal după sud, nord, est, vest), că probabil nu-i vede perseverența la prima întâlnire (a ochilor); dacă omul e apreciat în societate mai ales datorită perseverenței, apoi intervine și produsul livrat sau alte detalii specifice; dacă mersul vieții ca ciclu continuu de anotimpuri sau de alternanțe (ziuă-noapte sau soare-lună), oferă un tablou complet omului… toate acestea nu reprezintă faptul că perseverența este o calitate de prețuit, dobândit și folosit?
Te invit să lași un comentariu referitor la subiectul de față și să scrii cum vezi tu perseverența.
În teoria ideii sau în ideație (proces de adunare, prelucrare și formare a ideilor), nu găsesc (și nu trebuie să găsești nici tu) conceptul de „idee/părere rea”. Dacă e părerea ta, atunci nu o trec prin filtru analizei ca să-ți zic dacă e bună sau nu și să fac mișto, ci o las să fie strict părerea ta, chiar dacă eu am alta. Războiul de păreri nu duce nicăieri. De ce? Fiecare avem un nivel diferit de pregătire. Faptele sunt una, părerile sunt alta. Ne putem bate la fapte…
Repet, accept orice părere când vine vorba de părere proprie, iar gândirea (că la asta mă refer), trebuie să fie cizelată și în raport cu alte păreri, să vezi dacă părerea ta e bună sau nu (asta tu decizi când ajungi să cunoști mai multe despre un subiect anume). Așa iau naștere procesele creative și inovațiile: de la o simplă părere, apoi se aplică perseverența, iar după ce trece prin „foc și ape”, va renaște ca pasărea Phoenix și se schimbă lumea. Schimbarea lumii se poate produce puțin câte puțin (cu ajutorul perseverenței).
Sursă imagine: Hu Chen on Unsplash
