Adam și Eva: neîncredere, necredință, neascultare
Adam și Eva, numiți protopărinții omenirii, sunt primii oameni care au îmbrățișat atât încrederea, credința și ascultarea, cât și neîncrederea, necredința și neascultarea. E ca și cum dai cu o mână și iei cu cealaltă… Cu ce s-au ales într-un final? Cu nimic. De fapt, toată omenirea s-a ales cu moartea…
Precizare: există o diferență între încredere și credință. Care? Încrederea se bazează pe ceva vizibil, iar credința pe ceva invizibil.
Cum s-a dezvoltat neîncrederea în Adam și Eva din moment ce întâi le-a fost sădită încrederea? Se pare că efectul comunicării are un rol foarte important. Comunicarea a corupt-o pe Eva. La început, Dumnezeu a comunicat cu Adam, L-a învățat de toate și L-a sfătuit în toate. Pe urmă (sau spre finalul vieții lor în Eden), șarpele s-a băgat în seamă cu Eva și a „corupt-o”.
Comunicarea este o armă foarte puternică, în special dacă se folosește împotriva femeii. E recomandat ca soții să comunice cu soțiile lor, iar soțiile să nu stea la taclale cu alți bărbați doar de dragul comunicării. Familia este cel mai potrivit mediu pentru comunicare. Dar Adam nu era lângă Eva? În Geneza 3:6 scrie că „era lângă ea”, dar nu scrie dacă Adam a venit la Eva când a observat că vorbește cu șarpele sau că era prin zonă, sau că era fix lângă ea când a fost abordată… Bateria femeilor se încarcă prin comunicare. Bateria bărbațiilor se încarcă în momente de solitudine.
Odată zămislită ideea șarpelui, Eva a pus la îndoială Cuvântul lui Dumnezeu. Eva este prima care se îmbracă cu haina neîncrederii în Dumnezeu. Cum așa? Păi și-a dat jos haina credinței și a încrederii prin actul neascultării. Să-mi fie cu iertare, dar cred că cel mai urât buchet este cel oferit de o femeie, de Eva: neîncredere, necredință, neascultare.
Din moment ce Eva a „văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit și că pomul era de dorit ca să deschidă mintea cuiva”, adică din moment ce i-a permis ispitei să o pupe, a întrerupt imediat semnalul de încredere, credință și ascultare față de Dumnezeu. E ca și cum a primit o ofertă mai bună sau a găsit un semnal mai bun (sau care părea mai bun). Ce a făcut Adam?
Nu știu de ce, dar Adam mi se pare un gentleman. Dacă Biblia nu amintește că Adam era lângă Eva când aceasta discuta cu șarpele, tind să cred că Adam s-a dus la ea când și-a dat seama că femeia lui stă de vorbă cu cine nu trebuie. Pot să merg și pe ideea că Adam era mai taciturn, dar fiind omul care a dat nume tuturor animalelor, nu cred că Adam era antisocial. A știut șarpele că nu-l poate convinge pe Adam… În fine, nu o răstignesc pe Eva și nu-l laud pe Adam. Dumnezeu i-a făcut un favor lui Adam oferindu-i-o pe Eva. Adam a fost rescunoscător, prin urmare i-a crescut nivelul de încredere, credință și ascultare în Dumnezeu. Cred că Adam a ales din dragoste să mănânce din rodul oferit de Eva. Mie de la grădiniță mi s-a implementat ideea „să nu refuzi o fată când îți oferă ceva”, lecție învățată și de Adam…
De ce a apărut dintr-o dată neîncrederea, necredința și neascultarea în Adam și Eva? De obicei, suferința te îndeamnă la rău, dar cei doi n-au cunoscut păcatul (necazul, tristețea, amărăciunea, frica) înainte de cădere…
Ferește-te să faci rău, căci suferința te îndeamnă la rău. (Iov 36:21)
Neîncrederea, necredința și neascultarea au apărut ca efect de domino. Odată ce a căzut o piesă, s-au dus și celelalte…
Cum a fost finalul? S-au întors cei doi la încredere, credință și ascultare? Da.
Adam și Eva s-au pocăit, au înțeles că au greșit și au început din nou să aibă încredere în Dumnezeu prin credință. Ba chiar au început să împlinească prima poruncă: „Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul…”, iar Dumnezeu i-a binecuvântat.
Cum apare păcatul? Prin neîncredere, necredință și neascultare. Adică, prima dată vine neîncrederea bazată pe un amalgam de îndoieli care își face cuibul cu ajutorul ispitei, apoi vine necredința ca efect al descurajării (amărăciunii, a neputinței și a problemelor care par fără rezolvare – atenție: doar par, fiindcă la Dumnezeu totul este cu putință!), iar în final se pune ștampila neascultării, adică a faptului împlinit: păcatul.
De unde apare neîncrederea? Din lipsa încrederii… Cea mai bună modalitate de a rămâne neclintit în încrederea ta este să citești Biblia, adică să ai o comunicare directă cu Dumnezeu prin Cuvântul Său. Dacă stai în Cuvânt, atunci știi sigur că doar Adevărul este ceea ce contează și recunoști voia Domnului.
De unde apare necredința? Dintr-o stare de moleșeală sau de lene spirituală. Credința se bazează mult pe acțiunea de a face chiar și-atunci când totul pare imposibil. Viața are un vocabular abstract și folosește cuvinte precum „pare”, „probabil”, „nu se știe”, „oare”. Creștinul pocăit trebuie să fie plin de certitudini prin credința încrederii în Cuvânt:
Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede! (Marcu 9:23b)
Ce este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu. (Luca 18:27b)
Pot totul în Hristos care mă întărește. (Filipeni 4:13)
Faptul că Iisus Hristos este Domnul și că prin moartea și învierea Sa a treia zi după Scripturi ne-a oferit șansa salvării (mântuirii), reprezintă eliminarea prefixelor „ne-” din titlu. Astăzi avem posibilitatea să ne încredem, să credem și să ascultăm de Dumnezeu.
Nu merită să-ți pierzi timpul cu neîncredere, necredință și neascultare față de Dumnezeu. Pierderea va fi veșnică…
Alege înțelept: trăiește frumos!
Sursă imagine: Julia Caesar on Unsplash
