„A ajuns un papugiu, țipă ca un surugiu”
Ce este un papugiu? Omul ăla care știe nimic, care face nimic, dă sfaturi de nimic, ca un om mic (de nimic)? Da, exact genul ăla de om… Dar dacă țipă? E surugiu.
Ce vrea să exprime proverbul românesc „A ajuns un papugiu, țipă ca un surugiu”? Schimbarea unui om normal într-un om (sau același om) anormal?
E lesne de înțeles faptul că un om se tot schimbă de la o vârstă la alta, ceea ce e ceva firesc. Ar fi culmea să porți pampers la 18 ani sau să te căsătorești la 2 ani… Evident, sunt și cazuri în care omul se schimbă din rău în mai rău și probabil că de aici începe contextul proverbului nostru…
Cunoști oameni care au „luat-o pe uliță” sau care s-au transformat în oameni nesuferiți? Din păcate, astfel de oameni se fac auziți imediat („țipă ca un surugiu”) și îi recunoști foarte ușor.
Unii ajung la un astfel de comportament din cauza unor situații nefavorabile, de exemplu, după ce au pierdut casa, familia, locul de muncă sau după ce nu li s-au împlinit planurile. Starea de nemulțumire urlă de fiecare dată… De ce? Oricât de mult ai ascunde, la un moment dat explodezi și nu mai controlezi sonorul (intensitatea) nemulțumirii…
La urma urmei, nebunia adevărată e ceva care se clădește în timp, e nevoie de antrenament pentru a fi „nebun de legat”. Bineînțeles, nu iau în calcul persoanele care s-au născut cu un handicap mintal.
Țin să precizez că nu scriu cu aer de superioritate sau cu tentă de batjocură la adresa persoanelor cu probleme… E departe de mine gândul acesta… Mă „iau” strict de omul de nimic (papugiul care țipă ca un surugiu).
Ce este un surugiu? Ăla care zice „Di, căluțu’, di!” (sau „Hâtz, Johnule, hâtz!”)? Surugiul este vizitiul sau birjarul sau șeful la cai (sau căruță, trăsură, caleașcă).
Sunt 3 tipuri de oameni:
- Copiii (adolescenții, tinerii), care vor să realizeze și spun că fac, că dreg, că se duc… Ăștia se cred mari și tari, dar nu știu că dorințele lor sunt atât de tari încât nu se vor împlini. De ce? Pentru că sunt leneși și n-au simțul responsabilității. Sunt doar niște papugii care țipă ca surugiii (evident că nu toți sunt așa…).
- Adulții, care se află în toiul acțiunii, sunt puși pe fapte mari, chiar au deja primele roade ale muncii, unii au o familie, iar asta le dă o motivație să fie disciplinați și să se ferească de papugiii care țipă ca surugiii (evident că există și adulți cu capu-n nori…).
- Oamenii cu vârsta îmbelșugată, care nu mai au nicio tragere de inimă să facă ceva și trăiesc din memorii (pe baza trecutului). Unii sunt liniștiți, împliniți, fericiți, iar alții sunt niște papugii care țipă ca surugiii.
Din ce categorie faci parte? Nu răspunde. Proverbele românești au și ele o ironie aparte, deci nu trebuie neapărat să intri în hora lor…
Sursă imagine: Robert Bottman on Unsplash
