Proverbe românești
„Cele bune să se-adune, cele rele să se spele”

„Cele bune să se-adune, cele rele să se spele”

Parcă toată lumea își dorește binele… Scriu „parcă” pentru că mai sunt și unii care fac rele doar ca să se simtă bine. E tragic să confunzi răul cu binele. E și mai tragic să te minți. E un dezastru să trăiești în minciună…

Cu un lucru putem cădea cu toții de acord: vrem binele, dar nu oricum, ci din belșug. De ce își dorește lumea atât de mult binele? De nevoie… E rău? E bine. Iau 3 domenii ale vieții în care binele se poate confunda:

  1. Sănătatea: nu realizezi ce înseamnă să fii sănătos până ce nu ești bolnav. Din păcate (sau din fericire?!), cele mai sincere rugăciuni sunt ale bolnavilor, fie de pe patul de spital, fie de acasă… În condiții de suferință, omul își dorește binele. Cum de își dorește binele? Pur și simplu își aduce aminte că înainte era mai bine și râvnește la sănătate. Bine e să previi boala, dar dacă nu poți, atunci sunt bune și rugăciunile… Dar să nu te întorci la obiceiurile proaste în cazul în care vei fi din nou sănătos!
  2. Banii: un om de rând, care n-a avut niciodată bani, dar a suferit din cauză că nu i-a avut, își va dori totdeauna bani… Ca direcție socială (sau analiză pseudo-psihologică), de ce crezi că o fată dintr-o familie cu bani mai puțini se aruncă în brațele unui băiat cu BMW (sau alt tip de „cazan”)? De ce i se stârnește dragostea imediat când vede că băiatul are de toate (cel puțin bani…)? Ea vine dintr-un mediu sărăcăcios și dacă băiatul e îndrăgostit de ea, atunci de ce să nu profite, nu-i așa? E normal ca ispita să te aștepte în locul preferat sau mai grav, să primești lovituri direct pe rană… Sunt și oameni de bună-cuviință care muncesc toată ziua pentru ca familia lor să aibă de toate și merită apreciați.
  3. Poziție socială: nu-mi place ambiția, dar unii oameni sunt teribil de ambițioși… Ambiția se bazează pe mândrie, pe o încăpățânare oarbă că omului chiar i se cuvine acel ceva și trebuie să lupte neapărat, indiferent de circumstanțe, pentru a-l obține. Înțeleg ideea de luptă, de perseverență, că nu trebuie să te dai bătut doar pentru că lumea îți cântă-n cor, dar nu-s de acord cu ambiția. Mi se pare toxică. Chiar e toxică dacă te pui să o analizezi… Am scris aici un articol în care explic un pic ce este ambiția (Proverbul săptămânii #6). Vrei o poziție socială mai bună? Nu-i rău, dar nu „călca pe cadavre” doar ca să ajungi mai sus la locul de muncă sau oriunde altundeva.

E bine să-ți dorești sănătate, bani și poziție socială. Departe de mine gândul să le pun într-o lumină proastă. Partea neplăcută e că omul nu știe să trăiască. De ce îți bați joc de tine (de sănătate)? De ce furi și faci tot felul de „mijmacuri” doar ca să ai bani? De ce „calci pe cadavre” pentru a urca o treaptă mai sus în societate? Dacă ești idiot, atunci e imposibil să ți se-adune lucrurile bune. Pierzi și ce ai (și ceva pe de-asupra)!

Ce fel de rele să se spele? Speli hârtia igienică după ce o folosești, ca mai apoi să o pui la uscat? Pe vremuri se spălau pamperșii și se refoloseau… În zilele noastre, o mână se spală pe alta (se fură, se minte, se ascund faptele ticăloase…) și se mai spală „greața” câteodată, dar nu cu Schweppes, ci cu plăceri de tot felul…

Cel mai bun exemplu de spălare este cel al Domnului Iisus Hristos care ne-a spălat prin sângele Lui datorită jertfei Sale. Dacă mergem pe linia asta, atunci omul care-și dorește binele înțelege ce înseamnă proverbul „Cele bune să se-adune, cele rele să se spele”.


Sursă imagine: Nathan Dumlao on Unsplash

Mulțumesc pentru simplul fapt că ți-ai făcut timp să citești articolul! Dacă vrei, poți susține blogul cu o donație lunară:
Become a patron at Patreon!
Distribuie și altora:
Abonează-te
Primește notificări pentru
guest
0 Comentarii
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile