Proverbul săptămânii #8
Nu te certa fără pricină cu cineva, când nu ți-a făcut niciun rău! (Proverbe 3:30)
Cu cine se aseamănă omul care se ceartă cu toată lumea din nimicuri? Cu un nebun sau cu un prost? Cel mai probabil cu o combinație între cele două „calități” elevate. Dar de ce să te cerți cu cineva dacă nu ți-a făcut vreun rău?
Dacă citești un pic din Romani 12:17-21 (numai dacă vrei), ai să vezi că răzbunarea este a Domnului…
Totuși, s-ar putea să ai o prietenie mai aparte cu Limba Română și să spui că „răzbunarea” e una, iar „cearta” este alta și bine faci.
Pune-te imediat să o rezolvi ca pe o problemă de matematică. Răzbunarea vine în urma unei pierderi/pagube, deci Dumnezeu intervine să te aducă pe plus după ce ai fost pe minus. Oare ce calcule faci la ceartă? Să te înalțe, să te facă pe plus sau să îți dea cu pagubă?
Așa e construit universul încât să ai grijă cum trăiești prezentul, adică ziua de azi cu perspectivă în viitor. În Matei 6:34c scrie că „ajunge zilei necazul ei”, deci fiecare zi vine cu necazul ei, dar ce faci dacă nu ți-a trecut necazul de ieri și te mai vizitează și azi? Ce faci cu 1 lună plină de necazuri pe datorii? Parcă îți vine să explodezi…
Fie că ești acasă, printre vecini sau la locul de muncă, printre colegi sau poate chiar în altă parte, printre necunoscuți, la un moment dat tot vei ajunge să fii iritat de anumite situații. Ce faci atunci? Un om iritat e ca un întrerupător. Numai să te uiți la el și se aprinde imediat. Să vezi atunci ce „lumină” îți dă…
Omul iute la mânie sare la ceartă ca stil de viață, cu astfel de oameni nu ajungi la liman. Dar dacă „explodezi” și nu mai suporți ipostaza în care te afli? Evident că te cerți. Păi cât timp să fii calm și răbdător?
Bun, te cerți, nu-ți trebuie instrucțiuni, toată lumea știe cum să se certe… Dacă nu știi, îți las câțiva pași:
- ridici un pic tonul pentru a fi sigur că persoana în cauză te aude;
- gesticulezi, nu ești sigur că persoana din fața ta înțelege ce aude;
- te transformi din punct de vedere fizic, adică fața ta devine mai încruntată, cu țepi, corpul tău prinde aripi, nu mai zic nimic la ce altitudine e pulsul inimii…
- nu accepți nicio replică, deja nu mai crezi în dialog sau nu mai știi ce înseamnă dialogul… doar tu ai dreptate și numai tu;
- ai un vocabular mai aparte…
- (fără bătaie…).
Mă opresc aici că și cearta mai trebuie stâmpărată. La ce folosește o ceartă? Nervi aruncați aiurea, cuvinte tăioase, timp pierdut și în final te alegi cu păcate gratuite.
Atât de inutile sunt certurile încât reducerea la astfel de păcate sunt de sută la sută… Să faci prostii e gratis, dar efectul pagubei e veșnic. Totdeauna, între 2 persoane care se ceartă trebuie să intervină o a 3-a persoană care să analizeze situația celor doi pentru a înclina balanța (spre bine…).
Înțeleg și sper că înțelegi prima parte a versetului, „nu te certa fără pricină cu cineva”, dar de ce să te cerți cu cineva când ți-a făcut un rău? Aici e cheia care deschide ușa…
Cauți dreptatea cu adevărul? Fii un pic atent la motivul pentru care te cerți! Te las cu un singur verset, evită cearta, lasă-l pe celălalt să vorbească singur ca un nebun…
Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu! (Matei 5:9)
Dumnezeu să te binecuvânteze!
Sursă imagine: Maxime Gilbert on Unsplash
