Proverbul săptămânii #5
Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată și fără ziduri. (Proverbe 25:28)
Cui îi place să stea în preajma unui om care nu știe ce face? Sau cât timp ai sta în apropierea unui astfel de om? Îți convine să-ți pierzi timpul cu oameni schimbători, oameni de tipul „una zice, alta face, numai să-i dai pace”?
Nu trebuie să ne punem încrederea în om, asta e clar pentru toată lumea, fiindcă este scris în Ieremia 17:5 cum să fie cel care se încrede în om („blestemat să fie omul care se încrede în om”). Totuși, vrei măcar să te bazezi pe om că face ce ți-a zis sau că îi poți încredința o treabă și să fii sigur că măcar se apucă de ea…
Ce șanse are o cetate surpată și fără ziduri în timpul unui asediu? Păi o dărâmă chiar și vântul… Numai să ridici tonul la ea și o mai vezi doar în amintiri… Așa e omul care nu e stăpân pe sine, nu are curaj, nu poate sta drept nici măcar în fața unei vești, nu mai aduc în discuție o luptă (spirituală).
Dar ce vrea Dumnezeu de la om? Să fie statornic, fără teamă, hotărât în căile lui și să aibă credință!
Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință. (2 Timotei 1:7)
Un astfel de om curajos, puternic, chibzuit, se aseamănă cu o cetate bine întărită. O cetate care știe să se apere, care are oameni înțelepți, nu va ceda așa ușor. De fapt, are toate șansele să câștige, nu doar să arboreze hashtagul #rezist…
În lupta spirituală, omul care se încrede în Domnul este și va fi biruitor! În schimb, cel clătinat, împins de valuri, care merge după cum adie vântul, n-are nicio șansă…
Poate te uiți în jur și observi că poți număra pe degete oamenii statornici care se aseamănă cu o cetate bine întărită și poți înmulții cu 1000 pe cei care sunt ca o „cetate surpată și fără ziduri”. Din păcate asta este realitatea… Ce e de făcut?
Dumnezeu ne lasă întotdeauna un singur lucru de făcut, indiferent de situație, și anume să ne punem încrederea în El, să avem credință în El. Ce fel de credință? Acea credință din suflet? Nicidecum…
Credința care se bazează pe emoții, pe intelect, pe logică, poate fi ștearsă… Atunci cum să fie credința? În duh, așa cum este și închinarea adevărată! În duh prin Duhul Sfânt! Acest tip de credință nu ți-l poate lua nimeni… O credință izvorâtă din duh (Duh) depășește orice logică, orice sentiment, orice durere.
Ce fel de credință are martirul care suferă în cel mai oribil mod și nu se leapădă de Dumnezeu? O credință adevărată… Cum e credința ta? Bazată pe sentimente, pe logică, pe vorbe, pe fapte?
Dumnezeu să te binecuvânteze!
Sursă imagine: T. Selin Erkan on Unsplash
