Proverbul săptămânii #12
Nebunia omului îi sucește calea și apoi cârtește împotriva Domnului cu inima lui. (Proverbe 19:3)
Ce rol are nebunia? Nu unul bun… E justificată cârtirea omului împotriva lui Dumnezeu? Nicidecum! Cum ajunge omul într-o astfel de situație? Foarte simplu, nu-ți recomand…
Cine este nebun? Păi nu cred că răspunde cineva afirmativ cum că ar fi nebun… Poate doar un nebun, dar de obicei, nebunii nu știu că sunt nebuni, chiar dacă unii (normali) spun mai în glumă, mai în serios că ar fi nebuni (sau „crazy”).
Poți considera nebunia ca un fel de îmbrățișare de care nu mai poți scăpa sau ca un clește, care te prinde de gânduri și nu mai poți fi lucid… Nebunia e ceva care odată ce te cuprinde, te usucă de logică, de sentimente și în final de viață.
Oare cât de importantă este vegherea asupra propriei trăiri?
Cine nu veghează asupra căii sale va muri. (Proverbe 19:16b)
Omul ăsta care nu veghează asupra căii sale este cuprins de nebunie. Ce finalitate oferă nebunia? Ca păcat, moartea… Dar totuși, de ce cârtește împotriva lui Dumnezeu?
Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” (Psalmul 14:1a)
De ce un astfel de om (nebun) cârtește împotriva lui Dumnezeu dacă spune că nu există? Rar mi se întâmplă să mă bată logica, dar un nebun care se ia de Cineva, de care spune că nu există, își merită „premiul” și „titlul”.
Nimeni nu e scutit de probleme, asta e clar, nici măcar pocăiții, dar atitudinea ta contează foarte mult în mijlocul lor. Cârtești împotriva lui Dumnezeu sau rabzi?
Păcatul te duce față-n față cu nebunia, care te înarmează cu ură și te face să te răstești la adresa lui Dumnezeu. Ce se întâmplă? Te iei la ceartă (de fapt, vorbești singur ca un nebun…), te superi, zici că Dumnezeu nu știe ce să facă la situațiile tale (cum de altfel nici tu nu știi). Practic, faci din Dumnezeu un dumnezeu, cu „d” mic. Asta e o jignire…
Nu-ți scriu că e simplu să ai răbdare în probleme, mai ales dacă sunt multe și unele stau să explodeze… Dar ce poți face? Ai rezolvat vreodată ceva când ai explodat de nervi? Așa-i că ai aranjat lucrurile și toată lumea din jurul tău ți-a mulțumit? Nu cred… Nu știe Dumnezeu să fie Dumnezeu? Sau știe să fie Dumnezeu cu alții, iar la tine e mai greu un pic, doar pentru că ești mai „special”?
Ce trebuie să faci când simți că vine ispita asta prin nebunia păcatului, ispita de a cârti, de a te răzvrăti, de a cere socoteală lui Dumnezeu?
Taci înaintea Domnului și nădăjduiește în El! (Psalmul 37:7a)
Dacă taci și nădăjduiești în Dumnezeu, ai să vezi că ți se face de fapt un bine… Problema aia e un bine pentru tine, un bine pe care numai tu îl vei afla ulterior…
Dumnezeu să te binecuvânteze cu răbdare și înțelepciune!
Sursă imagine: Finja Petersen on Unsplash
