În 9 septembrie, 1947, s-a găsit primul bug care a intrat în lumea calculatoarelor… Inginerii de la Harvard au găsit în interiorul calculatorului Harvard Mark II (Aiken Relay Calculator) o molie, astfel că a apărut prima dată termenul de debug (sau „depanare” sau „căutarea și scoaterea/eliminarea gândacului/problemei”).
În lumea programatorilor, un bug (nu gândac) nu reprezintă o eroare clasică.
La eroare i se spune „eroare” și constă în faptul că programul nu mai funcționează deloc (sau se oprește când ți-e lumea mai dragă).
Un bug reprezintă un cod sau o porțiune de cod, care nu funcționează conform așteptărilor.
Ce trebuie făcut când apare un bug? Să intervii și să faci un debugging, adică să iei codul sursă și să-l analizezi cum funcționează pas cu pas.
E ca și cum la ora 10:00 te pui să-ți notezi ce ai făcut la 09:01, 09:02, 09:03… 09:59 și de ce ai făcut ceea ce ai făcut. Doar că aici te mai ajută și codul din fața ta… Se apelează la memorie și la logică. Nu orice programator știe să facă debugging.
În fine, 9 septembrie, 1947, rămâne în istoria calculatoarelor ca fiind ziua cu primul bug (gândac) găsit.
Un bug la propriu… Termenul de bug l-a avut și Thomas Edison (cu mulți ani în urmă), rolul fiind același, o expresie pentru ceva dificil de rezolvat din cauza faptului că o insectă imaginară s-a infiltrat și creează probleme…
Să las o concluzie? Bun.
Bug-ul este este o eroare de logică, nu eroare de-aia babană, care-ți „îngheață” programul.
