Lumea nu-i ca lumea: „midterms” în SUA; concedieri masive la giganții din IT; justiția din România e la pământ…
Cine câștigă la „midterms” în SUA? Roșii sau albaștrii? Steliștii? Rămâne Casa cu roșu, iar Senatul cu albastru? Casa sigur rămâne cu roșu, momentan scorul e 203 la 176 pentru roșii, iar la Senat, lupta este un pic mai strânsă: 48 la 46 pentru roșii, dar se anunță o albăstrire în unele state pe unde mai am prieteni…
Un lucru curios e faptul că mass-media dă în Trump cu tot ce poate (din nou) și îl scoate la înaintare pe Ron DeSantis ca fiind un contracandidat din partea republicanilor în 2024.
Oare știu ăștia de la „butoane” că adevărata politică se face pe modelul „business”, așa cum a făcut Donald Trump, și nu pe modelul omului care este îmbâcsit în politică de XY ani (modelul Biden)? Adevărata schimbare în politică vine întotdeauna de la oamenii din exterior… Donald Trump a fost un inovator pe toate planurile (interne și externe) la politică. Ron DeSantis e pe modelul militar, e omul „ceas”. Nu știu cât îi merge treaba asta, dar un om disciplinat ca el nu poate fi clintit atât de ușor… În fine, nu e treaba mea, doar că cel mai bun sfat pe care l-am văzut e să mergi prima dată la magazin (să-ți cumperi cele necesare pentru casă, plus ceva de mâncare), să faci un plin la mașină, să citești ultimele facturi și apoi să mergi hotărât la vot… hotărât să votezi niște nen0r0c1ț1!
Mii de IT-iști (sau oameni ce pun acel punct pe „I” din IT) vor fi concediați! De unde atâția oameni? Păi de la companii de top, cum ar fi Google, Microsoft, Oracle, Intel, Facebook, Twitter… Bun, cum s-a ajuns în situația asta? În pandemie, celor din IT le-a mers bine. Poate nu la toți, dar la majoritatea le-a mers bine, mai ales companiilor mari. Ce se întâmplă acum? Păi situația miroase urât. Românii au o expresie culinară, care zice așa: „Peștele de la cap se împute”. Partea nasoală e că economia este globalizată, iar la cap, industria a căzut. Probabil că e un paradox, cum e și cel cu mașinile electrice sau să fie totul pe electric, dar nu există infrastructură sustenabilă pentru așa ceva și e foarte scump… La fel și în industria digitală: se vorbește tot mai mult de digitalizare și dai oameni afară? Nu este de lucru?
De IT-iștii ăștia nu-mi fac griji, se angajează rapid, dar va fi problemă cu ăia ca mine, care vor lupta pe același post cu 100 de oameni veniți de la companii de top.
Nu e de joacă cu economia! Presa românească doarme și nu zice nimic… E ca și cum ai 10 hoți în casă, sună alarma, dar tu ai câștile pe urechi și mergi până în curte să încui poarta… Ce găsești când te întorci? Surprize-surprize…
Justiția din România e la pământ? Asta se știe de zeci de ani, nu trebuie să te surprindă. Doar că acum au avut ceva legi de aprobat/dezaprobat pe la CCR (Curtea Constituțională a României). Pe ordinea de zi a fost și ceva sesizare privind statutul judecătorilor și procurorilor, statutul magistraților și mai ceva prin care se laudă că ar putea obține ridicarea MCV-ului (ceva Mecanism de Cooperare și de Verificare la care România e corigentă, de fapt, nu, e chiar repetentă).
Una dintre temeri este că România, ca formă de guvernământ, nu va mai fi republică, ci oligarhie… România e doar cu numele un stat național, suveran, independent, unitar și indivizibil. Național e doar pe 1 decembrie, suveran nu poate fi sub bagheta UE, independent nu poate fi cât timp s-a vândut la americani, unitar nu poate fi cât timp are unguri cu drepturi depline, iar indivizibil ar putea fi dacă se schimbă cuvântul în „imprevizibil”. Da, România este un stat imprevizibil și asta o ține în picioare…
Sursă imagine: Jonathan Simcoe on Unsplash
