„După mine, potopul!”
De câte ori ai auzit expresia cu pricina? Ai observat că persoanele care folosesc expresia asta se transformă în balauri? De ce ai dori să vină potopul când pleci dintr-un loc?
E limpede de înțeles faptul că o persoană cu nervii întinși la maxim spune „După mine, potopul!”. De parcă persoana în cauză e cineva care are vreo statuie și toată lumea i se închină… Teoretic, statuile se fac post-mortem, deci cade varianta că ar avea statuie. Poate vrea statuie în timpul vieții?
De ce ai dori răul oamenilor de lângă tine sau de lângă care vrei să pleci? Asta poate fi și la un loc de muncă, și într-un context cu prietenii sau chiar și cu vecinii… Dacă dorești să vină potopul doar pentru că nu mai ești tu prin zonă, tu ca vedetă, ce caracter denotă că ai? Pardon… Scuză-mă, dar o astfel de persoană n-are caracter. Nu mai bine faci ca totul să fie bine, soare, pace, despărțiri pe pozitiv, decât să chemi ploaia? Plus că e spre binele tău atunci când lași totul în ordine și se vede că pleci de la ceva bun…
Cât de mult face o vorbă bună? Enorm de mult…
Știi întâmplarea cu Noe? Cu Arca lui Noe? Ce crezi că a zis omul ăla când a intrat în corabie? Cu siguranță n-a zis „Doamne, după mine, potopul!”. Un om smerit, care înțelege că omul e făcut din țărână, n-are timp să gândească rău pentru cei din jurul lui…
De unde vine expresia „După mine, potopul!”? Cică sunt două variante: una ar fi de la regele Franței, Ludovic al XV-lea și alta ar fi de la amanta acestuia. Oricare ar fi spus-o, amândoi au fost niște egoiști… Egoistul e un frustrat ordinar care se crede cineva, care luptă a fi cineva și care sfârșește a fi un nimeni. Plus că adună tot și rămâne cu nimic, deci practic și teoretic e suma lui nimeni și nimic.
Cert este că expresia de față vine de la eruperea unui vulcan cu neuroni puși la rotisor, care răspândesc un nor de aroganță și înfumurare de tip nobiliar, dar cu miros patetic. Ce zici de definiția asta? Există un cuvânt demn ca sinonim pentru expresia asta, un cuvânt care începe cu B, e format din 6 litere (fie la singular, fie la plural, fie articulat la singular), dar nu-l scriu acum… „După mine, potopul!”
Cum recunoști oamenii ăștia? E puțin mai greu… Oamenii ăștia sunt ca vremea din Chicago: la ora 09:00 e senin, la ora 12:00 ninge, la ora 14:00 plouă, la ora 16:00 iese soarele, la ora 17:00 e viscol, la ora 17:05 iese din nou soarele (să mai salute pe cineva…), la ora 17:15 plouă din nou (mai spală clădirile alea mari), la ora 17:30 ninge (cu soare cu tot), la ora 17:45 e senin cu ploaie, cu nori și viscol, iar la 18:01 se lasă întunericul… Astfel de oameni trebuie lăsați în pace; se obosesc ei singuri după ce se învârt ca titirezul…
În fine, ceea ce contează e atitudinea ta și a mea, chiar dacă spui/auzi, până la urmă, „După mine, potopul!”.
Mi se pare blând să chemi ploaia ca pedeapsă… Nu mai bine chemi foc din cer? Pământul oricum va arde, deci ai o șansă să grăbești venirea Domnului… Sau tu ești o persoană mai blândă care vrea potopul, ca mai apoi să apară curcubeul (iertării)? Fain…
După tine, potopul! După mine, „plimbă ursul”! Ce-o fi și cu expresia „plimbă ursul”? Decât să plec eu și să chem ploaia, mai bine luăm amândoi distanță și totul e „bineri”.
P.S. Articolul este pur teoretic, nu îndemn la potop, nici la pedepsirea Sodomei și Gomorei cu foc din cer, dar totuși, ține minte că omul care zice „După mine, potopul!” a făcut acel cuvânt care începe cu B și se termină cu o terminație mai lungă a cuvântului „mașină”.
Sursă imagine: wallpaperaccess.com
