Comentariile în mediul online

A-ți spune părerea despre ceva anume, face parte dintr-un mecanism natural al tău, ca om… Până și cel mai timid (probabil că) are o părere pe care o rumegă în gând. E foarte interesant că psihologia care se învârte în mediul online îl face chiar și pe cel rușinos în stare să-și scrie punctul de vedere.

Cu toate că fiecare om e diferit, la un moment dat, cantitatea părerilor diversificate a celor care comentează va avea o limită și se va intra într-un cerc. Chiar dacă va apărea un comentariu negativ (tăios, distructiv, aberant), cercul se va lărgi, nicidecum nu se va distruge. De exemplu, dacă postezi pe Facebook, Instagram, Twitter etc., o imagine albă, e o șansă să atragi comentarii din următoarele categorii:

  • cele în care se apreciază cât de albă este imaginea;
  • ți se aduce la cunoștință că nu e chiar atât de albă și ți se face o recomandare (dacă cei care comentează au bun-simț) cu ce înseamnă albul adevărat;
  • apar cei care sunt numiți „hateri”, adică oamenii care comentează de supărare prin supărare și cu supărare… pentru ei albul va fi negru (nu te supăra pe ei);
  • acum că ai deja trei categorii, vor apărea comentariile „între” și reprezintă tipul „comentariilor de finisare” după logica „între 1 și 2 e 1.1, 1.2, 1.3, …”, adică albul va fi mai gri, griul va fi un pic mai negru, negrul va fi puțin alb etc.;
  • interpretarea stelară: albul devine orice altă culoare doar pentru că așa simte cel care comentează;
  • etc., e greu să mai adaugi o altă categorie, nu imposibil, dar deja dimensiunea cercului este cizelată, oricine va comenta va fi deja încadrat în cele cinci grupe. Până la urmă, orice ar fi, cercul e finit pentru că numărul persoanelor e finit, iar toți oamenii care au existat vreodată, de la cei morți, nenăscuți până la cei vii, nu pot avea, nici laolaltă, o infinitate de păreri.

Ce este a mai fost și ce va fi a mai fost; și Dumnezeu aduce iarăși înapoi ce a trecut. (Eclesiastul 3:15)

Eclesiastul 3:15 e dovada că infinitul nu poate fi atins de om… (#DeReținut! #DeGândit! #DeRezolvat?!)

Totuși, e o categorie de comentarii care mă deranjează (îmi fac griji pentru ei) și anume comentariile extremiste. Îmi doresc doar comentarii de tip „power-flower”, unde totul e roz? Nu. Accept comentariile sincere, că e o mustrare, că e o încurajare, că e pur și simplu ceva aleatoriu, vreau să citesc o părere curată, dar mă deranjează extrema rea. Extrema bună nu exista. De ce? Un exemplu ar fi Dumnezeu care e dragoste, iar dragostea e mai mult ceva natural decât o extremă. Termenul „extremă” pe care îl folosesc are sensul de „trecut de limita bunului-simț”. Punctez: apreciez omul extrem că are coloană vertebrală, dar am treabă cu omul extremist. (#tâlc)

Mediul online are puterea de a modela omul în așa fel încât să-l transforme dintr-un om simplu, poate chiar timid și liniștit, într-un extremist, iar un astfel de om reprezintă un pericol public. Nu vreau să scriu că pe conturile de socializare nu ai voie să-ți permiți o caterincă sau ceva calculat, dacă îți asumi și ai o limită, e în regulă, dar un om „prăjit” nu are limită, nu are frână, nu (mai) are discernământ.

Cum apar extremiștii? Se formează… Nu scriu rețeta, dar pot lăsa câteva ingrediente. Scriu doar câteva ca să nu dau de lucru celor „plictisiți” (#TâlcMâlc). Ingrediente: singurătate (nu neapărat izolare de lume), om al justiției (personale sau comunitare), instabilitate emoțională, timp liber (sau plictiseală), motivație externă (manipulare). Un astfel de om lăsat liber (și neapărat manipulat) pe rețelele de socializare e o bombă cu ceas… Soluția pentru acest tip de oameni? Rugăciune și o intervenție rapidă (cu prudență).

Numa’ bine!

Mulțumesc pentru simplul fapt că ți-ai făcut timp să citești articolul! Dacă vrei, poți susține blogul cu o donație lunară:
Distribuie și altora:
Aboneză-te
Primește notificări pentru
guest
0 Comentarii
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile
TOP