Te încurajez să lași o idee (sau mai multe) într-un comentariu dacă ți se pare ok, nu ai timp, resurse și bani pentru implementarea ei (sau a lor).
De ce ai face una ca asta? Pur și simplu…
Crezi că o idee furată înseamnă succes garantat? Ideile sunt multe și mărunte, cum zicea un „mare clasic”: „fără număr, fără CNP”, dar mai important e ca ele să fie aplicate pentru că doar așa se observă ce idee este bună și care eșuează.
Până la proba contrarie, o idee este doar „o vorbă-n vânt”.
Cum știi dacă o idee are succes sau nu? Sau hai să nu mă-nvârt în cerc cu ideea și să pun o întrebare mai directă: cum știi dacă o idee va avea succes sau dacă merită să te apuci de implementare?
Ca orice gânditor, am probleme cu practica sau cu a pune ideile în practică, o problemă soră cu lenea sau cu „n-am chef azi”.
Să n-ai chef pe motiv de lene e prostie curată. Să n-ai chef pentru că nu știi pe ce să pui mâna e altă prostie. Nu mă menajez când știu că greșesc… Îți recomand să fii și tu primul critic al tău, apoi să te-apuci să faci.
Apropo, care e primul verb din Biblie, din Geneza 1:1? „La început, Dumnezeu a făcut…” E clar că Dumnezeu a și gândit înainte de a face, dar nu s-a oprit la gânduri, ci a trecut la fapte. Ăsta mi-e exemplul suprem că trebuie să gândesc și apoi să tac și să fac.
Pune ideea în practică, apoi așteaptă o perioadă în care monitorizezi avantajele și dezavantajele, iar în final sau altfel spus, într-un final, vezi dacă e util ce ai realizat sau nu. Probabil că ai nevoie și de răbdare de-aia cu duiumul.
Nu cred că e o „idee” dăunătoare să-ți expui ideea în fața altora. Personal, când văd că am o idee „tare”, sar imediat cu ea să văd ce reacție primesc de la cei din jur.
Dacă ideea mea trece de criticile altora și rezistă la batjocură, atunci parcă mi-e mai ușor să mă apuc de ea. În schimb, dacă ideea e slabă și îmi dau seama că am avut doar o iluzie, cel mai probabil o pun la dospit și încerc să revin asupra ei cu ceva îmbunătățiri. Nu mă las cu una, cu două…
Dacă s-a născut o idee în mintea unui om, înseamnă că pe undeva, mecanismul gândirii a văzut-o ca fiind bună și imaginația umană a certificat-o. Evident, dacă e prostie, e musai să-i dau drumul, nu-mi place să-mi țin mintea ocupată cu nimicuri.
Încep eu să scriu câteva idei în comentarii, apoi te încurajez să scrii și tu… Că vor fi idei abstracte sau absurde, rămâne la atitudinea ta să analizezi. Mulțumesc!
Mă gândesc la un tip de burghiu care să nu se bazeze pe învârtire (rotire orizontală) și să nu fie cu vârf conic. De exemplu, aș vrea un tip de burgiu cu vârf dreptunghic, iar mecanismul de rotație să fie ca la circular, mai specific, rotirea să fie verticală, ca și cum se învârte lanțul de la bicicletă…
Vreau să tai peretele sau orice alt material și vreau să folosesc o bormașină normală, astfel că burghiul nou conceput să aibă un dispozitiv care-i permite să fie atașat oricărei bormașini… Deocamdată e doar un gând…
Salut. Ma intereseaza ideea !
Cum facem sa o punem in practica? ?
Momentan nu știu nici eu, vrei neapărat să treci de la idee la invenție?
Orice bloc, casă, clădire, trebuie să plătească un bir și anume acela de a avea pereții crăpați. De ce? Scoarța terestră nu doarme, pământul se mișcă, astfel că orice reparații ai face la pereți, la un moment dat, aceștia se vor crăpa. Nu știu ce soluții sunt, dar aș vrea un tip de material cu care să încarci pereții și să fie elastic, în sensul că dacă dai cu barosul în perete să nu vezi nicio crăpătură, să nu se spargă, ci să se comporte exact ca și cum ai da cu pumnul într-o plastelină…
La ora actuală se creează materiale maleabile care își schimbă forma sau se activează în funcție de mediul în care se află. Acestea sunt materiale programate. Trebuie să fie o soluție… Ce problemă e aia care nu are o soluție? Mai degrabă grea decât imposibilă…