Școala nu e bună…
Nu puțini sunt copiii, elevii, studenții care afirmă că „școala nu e bună” sau că „n-are rost să învățăm… aia nu ne folosește la nimic… nici aia… nici aialaltă…”, plus că sunt și părinți (enorm de mulți) care spun același lucru („de ce să-nvețe atâta?”). Pe copii, elevi, studenți îi mai înțeleg, dar pe părinți doar după ce discut cu ei… Totuși, mai sunt și profesori care spun că „școala nu e bună…”. Oare chiar așa o fi? Păi care-i scopul unei școli? Să te educe, să afli informații noi, să înveți (singur) și în timpul ăsta să acumulezi abilități diverse… Doar atât? Nu e destul?
Atunci merg pe ideea că „școala nu e bună” sau pe reversul medaliei, „școala e bună”? Nu mulți gândesc ca mine și nu gândesc nici eu ca mulți… Mă iau pe mine exemplu… Cea mai plăcută perioadă din cei 19 ani de „școli” (3 ani de grădiniță, 12 ani de școală, 4 ani de facultate), mi s-a părut la grădiniță. Am avut activități diverse și nu mă plictiseam deloc, chiar nici nu aveam noțiunea timpului… Când am ajuns deja în clasele primare, a intervenit programul, iar foarte rapid a venit și plictiseala. În momentul în care intervine plictiseala la un copil, atunci da, școala nu e bună… Așa se distruge creativitatea unui copil, dacă-l lași plictisit și fără chef de ore, fără să-l atragi cu modul de predare sau măcar cu ceva interesant, cu o lecție faină… M-am „stricat” în clasele primare? Nicidecum…
În clasele primare înveți să fii competitiv, cât de cât, apoi știi ce te așteaptă la gimnaziu, că ai nevoie să mergi la un liceu (bun), astfel că îți trebuie și o medie cât de cât bună… Doar că școala nu este despre concurență, deși e foarte bună, e benefică și competitivitatea pentru că te face mai responsabil și mai realist.
E o mișcare destul de aiurea după faza cu notele de la Bacalaureat, în care se trezesc unii adulți (slabi de înger) și afirmă sus și tare că nu merită felicitați cei de nota 10… Că toată lumea e egală și toți merită felicitați, inclusiv cei care nu au reușit să promoveze „examenul maturității” (momentan, unii sigur vor câștiga „procesul” la contestații, iar cei mai mulți vor fi victorioși la toamnă…).
Chiar toată lumea este egală? Poate în drepturi, dar în șanse 100% nu. De ce să nu apreciezi efortul celui care a luat 10? La urma urmei, diferența dintre cel care a luat 10 (curat) și cel care a luat 4 (curat) este efortul… Amândoi au avut dreptul la educație, doar că unul a avut șansă, iar celălalt o neșansă… Unul și-a dat interesul, a învățat (strict) pentru notă, iar colegul a fost leneș… Merită amândoi felicitați? NIci măcar din punct de vedere al corectitudinii politice… Cel cu 10 trebuie felicitat, iar cel cu 4 trebuie încurajat să facă treabă bună…
Problema de care se agață acei oameni (slabi de înger) este soarta nefasta în care cel cu note mici ajunge mai bine văzut (sus pus) în viață decât cel cu note mari, adică premiantul va fi „nenorocitul angajat” al celui din ultima bancă sau al repetentului (care va fi patron…). Și nu sunt puține astfel de cazuri, chiar există… Care-i problema aici?
Premiantul știe doar să învețe… Cum își petrece ziua în timpul școlii? Nu-l scoți din cărți, teme și documentare… Pasiunea lui e învățatul sau ceva ce are legătură cu asta (să afle/descopere lucruri noi, să învețe în fiecare zi ceva fain, să citească etc.). Repetentul/corigentul sau cel care are note mici în timpul școlii are mult timp liber… Ce face în tot acest timp? Diverse activități, plus că are o presiune pe el că nu se descurcă la școală și într-un fel e arătat cu degetul… Oamenii ăștia înfruntă realitatea vieții la vârste fragede, pe când premianții se vor lovi de o astfel de realitate la o vârstă matură… Ce tip de realitate? Că nu totul ți se cuvine și chiar dacă ești bun, nu înseamnă că meriți… E corectă viața? Nu trebuie să fie…
Ce trebuie luat în calcul? Amândoi au pornit de la aceeași linie de start, doar că unul și-a dat interesul, iar celălalt l-a pierdut… Apoi cel dezinteresat a fost nevoit să înfrunte realitatea (adică să se descurce, de aici vine și izul de antreprenor… să caute soluții…), iar cel interesat (cu capul în nori, căutând lumea perfectă), va da nas în nas cu realitatea când se așteaptă cel mai puțin… Școala e de vină pentru amândoi? În general, sistemul, în prealabil părinții (nu toți…), iar în profunzime, chiar copilul (ceea ce e și normal, fiind imatur, n-ai ce-i face… dacă vrei să fii părinte vinovat, altfel, iei măsuri…).
Atunci ce e de făcut? Se pierd copii cu duiumul pentru că sistemul de educație e în aer… Șanse egale? Imposibil de oferit… Plus că fiecare copil vine dintr-un mediu aparte, chiar dacă e pus printre alți copii, nimeni nu-i va fura calitățile și abilitățile cu care s-a născut. Ori va dobândi altele noi prin învățare/cunoaștere, ori le va cizela pe cele deja dobândite, ori va pierde și ce are… Într-o clasă de 10 elite nu găsești unul la fel. De acord, toți vor fi supra-dotați cu materie cenușie…
Păcat e că se cere de la școală doar să bage „cenușă” în capul copiilor și atât. Oameni un pic mai deștepți decât mine și-au dat seama că școala nu produce multe elite (nevoia e destul de mare) și s-au pus pe creat roboți… Un robot e atât de deștept pe cât vrei să fie… e creat să dețină informații și să le aplice…
Am scris mult, dar subiectul nu s-a epuizat… E mai bine să faci homeschooling sau să-ți dai copiii la școli publice/private? Răspund cu altă ocazie printr-un articol…
În urmă cu 3 ani am tot discutat cu un prieten care urma să treacă în clasa a 12-a despre sistemul educațional… Am scris o poezie rapid și l-am pus pe gânduri… măcar atât…
Şcoala nu e bună…
de Horja Robert Emanuel
E doar un mesaj infect…
De ce? Este incomplet!
Cum aşa? Hai să-ți explic:
Eşti dator să-nveți de mic!
Nu poți spune la părinți
Cum să crească preşedinți…
Tu, ca şi elev nu poți
Cere la profesori roți…
Ai nevoie şi de cărți,
Plus de multe alte părți
Ca să poți a construi
Un viitor fără să spui:
„N-am ştiut, n-am învățat,
Eu sunt cel nevinovat!”
Dacă-ai face conexiuni
Ai putea vedea minuni!
Toate au un țel comun
Ca să fii şi tu om bun…
Bun la orice teorii,
Nu doar la cascadorii…
Da, sistemul e-nvechit,
Lumea s-a mai înnoit…
Numai că un om citit
Ştie că un răsărit
Zilnic trebuie adus
Că mai este şi-un apus…
Tot ce este va mai fi…
Tot ce-a fost va fi, va fi…
(20.06.2019)
Revin un pic, în momentul în care toți suntem la fel, poate veni Apocalipsa… Merită chemată, implorată, rugată să vină… Și pământul s-ar bucura să ardă cu astfel de oameni…
Sursă imagine: Michal Matlon on Unsplash
