Interpretarea literei „U” a cuvântului „NU”
Dacă data trecută am analizat litera „N” dintr-un punct de vedere care scoate în evidență faptul că păcatul e cel care te ține în loc și acel „NU” e frâna, acum voi interpreta litera „U” ca fiind ultima piesă de rezistență în formarea caracterului tău (și-al meu).
Interpretările pot fi multiple și cu finalizare variată, nu toți gândim la fel, dar poți să-ți dai seama (ușor) dacă ce scriu e bine sau nu. Repet, e doar o interpretare… Dacă Dumnezeu știe fiecare celulă a omului (a tuturor oamenilor), le știe numele, rolul și activitatea în fiecare clipă, atunci nu știe El ce înseamnă un cuvânt sau o literă? Cred că fiecare literă are valoare, nu doar fiecare cuvânt. Dacă „la început era Cuvântul…” (Ioan 1:1), oare din ce era format acel „cuvânt”? În mod clasic (fie că e vorba de Dumnezeu sau nu), acel „cuvânt” conținea ceva… nu era gol… După acest considerent pot să trag (ca într-un poligon) cu o mulțime de ipoteze și să demonstrez că omul a fost creat de Dumnezeu ca pe o lucrare măreață, ca pe ceva de preț, deosebit de important. Omul e mai presus de lucruri, nu invers…
Voi lua, din nou, trei bețe sau linii care formează litera U și le voi explica succint. Îmi place lumea ideilor, îmi place ideea de creație, verbul a crea și consider că dacă Dumnezeu e un Creator (absolut), atunci omul, care este creat după chipul și asemănarea Lui, neapărat trebuie să creeze și să caute sensul în profunzime al lucrurilor… atât cât este cu putință.
Umilire
Umilirea nu e plăcută… Umilința nu se găsește pe nicio listă cu dorințe, nu am găsit-o scrisă pe niciun plan al unei companii pe anul viitor sau în curs, nu am auzit-o la nimeni ca fiind o liniuță care trebuie bifată în noul an… Cine vrea să fie umilit? Umilința e prima linie a literei „U”.
Oare cum te simți când ți se spune „NU”? Probabil că accepți la un moment dat… Dar dacă ți se spune „NU” în continuu? NU! NU! NU! Vrei să faci „aia”? NU! Vrei să mergi „acolo”? NU! Vrei să stai liniștit? NU! Ai voie să faci ceva? NU! Ești umilit peste măsură… Ce faci? Ai două variante: ori cazi emoțional, psihic, moral, ori continui și perseverezi până se satură acel „NU” și tace.
Primul pas în modelarea caracterului e smerirea. Tocmai acea umilire de care ai avut parte, fix atunci când ai simțit că respiri mai mult „NU” decât aer, atunci a fost momentul în care doamna Smerenie te-a îmbrățișat și ți-a dat de înțeles că e gata… acum ești pe mâna ei… fără să-ți explice care-i scopul, pasul următor și ce vrea de la tine… Smerenia îți modelează caracterul. Depinde și ce caracter ai… Dacă e de piatră, atunci normal că doare să fii modelat. Doare să fii spart cu „dalta smereniei”.
Poate te întrebi de ce e nevoie de smerenie și bine faci… De smerenie e nevoie ca de aer. Mai bine smerit și iubit de Dumnezeu, decât mândru și urât chiar și de iad… Mândria n-are ce căuta în viața ta și-n viața mea! Cu asta se ocupă umilirea, te calcă-n picioare, ca mai apoi să vină smerenia și să-ți lege rănile…
Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți. (Iacov 4:6c; 1 Petru 5:5c)
Umplere
Umplut de ce anume? De suferință, dezamăgire? Imaginează-ți litera „U” ca pe un pahar, iar cuvântul „umplere” ca fiind baza (linia pe orizontală). Ce-și mai poate dori un om umilit? A primit „NU” după „NU” până a căzut la pământ… Zici că a fost smerit și că așa îi trebuie? Nici în glumă să nu dorești răul cuiva (măcar abține-te la fazele astea ce pot distruge omul… glumește altfel, dar nu ataca în punctele sensibile că îl pierzi…).
Să zicem că la bine, omul are o activitate normală și se cațără peste tot, e un om activ. Ei bine, dar când e trântit la pământ și nu se mai poate mișca? Mai e activ? Cu gândul, da… Atunci vine Dumnezeu, fain-frumos, și are timp să stea de vorbă cu omul nostru. E la pământ? Numai așa a găsit Dumnezeu cu cale să stea de vorbă cu el. Chiar omul respectiv a zis că n-are timp de Dumnzeu. În cazul ăsta, a venit umilirea, l-a îmbrățișat smerenia, iar acum Dumnezeu lucrează la caracterul lui. Omul e umplut cu de toate, de la frustrări până la gânduri negre, toate puse ca un lichid ce-l împiedică să mai fie conștient de gravitatea situației. Numai că Dumnezeu nu te vrea așa… Te vrea umplut de har și pace, umplut de Duhul Sfânt (lucruri tainice și mari), nicidecum să fii și căzut și înecat în rău. Umplerea e a doua linie a literei „U”. Dumnezeu poate transforma acel lichid rău care îți este turnat în pahar (în viață)! Îl poate transforma în apă vie pentru viață veșnică! Cum? Nu știu, dar vei fi uimit!
Uimire
Dacă totuși ai fost umilit cu „NU”, apoi umplut cu dezamăgiri de la A la Z, să fii pe fază că urmează uimirea. A treia linie a literei „U” este uimirea. Într-un mod inexplicabil, Dumnezeu a pregătit acel „NU” pentru tine. Ai primit „N” de „NU”? Foarte bine! Dumnezeu ți-a pregătit N × N de „DA”! Dumnezeu te vrea binecuvântat! Vei fi uimit când vei realiza că acea umilință și trântire la pământ a fost spre binele tău! Viața nu e roz! De ce? Ca să nu se supere celelalte culori (glumesc…).
Poate zici că a fost (sau încă e) o experiență prea dură și nu o mai suporți… Foarte bine, spune asta… E dreptul tău. Nu-ți zic să fii mulțumit sau nemulțumit. E reacția ta. Ești om. Dar mai uită-te și în Biblie la oamenii lui Dumnezeu. Iona a primit un mare „NU”! A fugit de fața Domnului… Dumnezeu i-a spus ceva, iar Iona a făcut altceva. Imediat și-a luat un mare „NU”. Citește cartea Iona să vezi câtă răbdare a avut Dumnezeu. Iona a fost umilit, a fost aruncat din corabie direct în mare. A fost umplut (și la propriu, și la figurat) de apă, dar a fost înghițit de un pește mare unde a stat trei zile și trei nopți. Ce a făcut Iona timp de trei zile și trei nopți? În primul rând s-a rugat… Un alt exemplu este Iov. Când zici (sau scrii) „Iov” deja trebuie să te gândești la definiția suferinței. Să nu-L mai dau exemplu pe Domnul Iisus când a fost în grădina Ghetsimani sau când a stat atârnat pe cruce sau chiar și când a fost vândut sau chiar atunci când a fost părăsit de ai Lui…
Dumnezeu face lucruri mari la care nu te poți gândi acum cât timp ești smerit și căzut.
Sfat
Ca sfat pentru tine, îți las două versete:
O, dacă n-aș fi încredințat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!… Nădăjduiește în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ți inima și nădăjduiește în Domnul! (Psalmul 27:13-14)
După ploaie vine soare! După noapte vine ziuă! După „NU” vine „DA”! Scopul acelor „NU”-uri e ca tu să fii salvat. „U” într-un limbaj mai șubred înseamnă „tu”. Nu așa scriu cei leneși în mediul online?
-Cf? (Ce faci?)
-Bn, ms, u? (Bine, mersi, tu?)
…
-K (ok)
[nici vorbă să găsești semne de punctuație la persoanele care scriu „bn”, „ms”, „u”, dar să le fie cu iertare…]
Ține minte doar că acel „U” e format din umilire, ca să fii smerit; din umplere, ca să stea Dumnezeu de vorbă cu tine, să te modeleze, să te transforme; și din uimire, ca să fii surprins că Dumnezeu îți dorește binele la maxim!
Fii pe pace! Acel „NU” se va transforma în „DA”. Totuși, s-ar putea să fie definitiv un mare „NU” pentru ce vrei și un mare „DA” pentru altceva. Bați, bați și aștepți să ți se deschidă. Ce faci? Perseverezi sau pleci? Aici ai nevoie de pricepere și înțelepciune. Dumnezeu te poate lumina în această privință.
Nu descuraja! Toate la timpul lor!
Vezi aici interpretarea literei „N” a cuvântului „NU”.
Sursă imagine: David Watkis on Unsplash
