Divizați. Aranjați. Vinovați. Acuzați. Indignați.
Nu a fost destul că ne-am „alintat” pe tema vaccinării/nevaccinării sau pe faptul că există sau nu pandemie sau mai ales pe dovedirea sau anularea teoriilor conspirației? Nu… Nu chiar destul. De ce? Păi te ridici de la masă (cu nebunul) dacă mai încape ceva la burtică? Mai ales când în meniu se oferă emoții pe care le poți lua și la pachet? Și asta nu e tot! Totul este gratuit!
Volumul mare de informații care deviază și acaparează mintea omului de la fluxul ei normal de a gândi, produce așa-numita „boală a secolului”: depresia. Nu doar că o produce, dar o și depozitează. Exact cum este procesul într-o fabrică: prelucrare-vopsire-asamblare-împachetere-depozitare-expediere… Depresia se instalează, dar nu se activează automat, ci se „trezește” în timp. E ca vinul… Îi crește valoarea în timp. Oare de ce? Pentru simplul fapt că produce pagube mai mari? (mă refer la depresie)
Nu este destul doar un volum mare de informații, mai ales cele de tip „breaking news”, ci și oportunitatea de a despica firul în patru. În momentul în care te apuci să dezbați teme peste teme fără piloni de susținere sau fără o înțelegere de ansamblu a subiectului în cauză, ai o ipoteză total eronată și te afli într-un loc lipsit de sens. Practic, bați apa-n piuă. N-ar fi o problemă, că și asta e o activitate, dar nu e cazul… „Timp pierdut? Hai salut...”
Un om bombardat cu știri-peste-știri-după-știri-în-știri n-are timp să gândească, iar ăsta e un subiect de-a dreptul sensibil. Mai scriu și maxime în mod intenționat, iar una dintre ele, din 17 Septembrie, 2018 „gândește” astfel: „Acordă-ți timp dacă vrei să ai idei!”. Nu e normal să crezi că omul care nu face nimic, gândește? Nu e normal să crezi faptul că omul care tace, gândește? Nu e normal să crezi că majoritatea oamenilor care vorbesc multe și fac de toate, la un moment dat, au gândirea oprită? Omul nu e făcut să fie o mașină (chiar dacă are toate datele să fie considerată una), nu e făcut să fie un robot (chiar dacă poate îndeplini numeroase sarcini repetitive, dar ideea de bază e aceea că omul trebuie să creeze, deci nu să repete…), nu e făcut să nu gândească!
Nu a fost destul atacul psihic asupra oamenilor prin mijloacele de informare, iar acum s-a trecut la pasul următor. La cum se învârte planeta, conform evenimentelor din ultimii ani, mi se pare că ăia care sunt la „butoane” citesc și își fac temele după ceva carte al cărei titlu conține structuri de felul următor: „X pași ca să ceva” sau „cum să așa în X pași” (foarte probabil ca tema principală să fie despre SUCCES). E superbă prima parte a versetului 6 din Osea 4: „Poporul Meu piere din lipsă de cunoștință.” De ce scriu că e faină partea asta? Raportat la ce am scris până acum (nu mă refer la faptul că omul cunoaște că deja e alt articol… una e să cunoști și una e să afli…) un volum mare de informații turnat cu lopata în mintea omului (plus că de la minte ajunge și la inimă, iar un motor uscat și un combustibil cu mizerii nu fac combinația cea mai bună) îl strică. Fiind „stricat”, ăia care apasă pe „butoane” știu asta și îi oferă de mâncare (ca și cum chemi niște găini să mănânce sau niște porci sau orice alte animale multe și la grămadă…). Deci, omul ajunge să gândească în gol, devine sensibil, foarte irascibil, e „zeus” în păreri, plin de rutină și fără noțiunea de viață. Un fel de om precum a conturat și George Orwell (1984). Spălarea pe creier a început, diferența o face tipul de șampon/detergent/săpun ideologic…
P.S. Dezbate ce vrei, dar nu dezbina! Adevărul e unul singur și nu e ascuns! Tu cu ce te speli pe creier?
Sursă imagine: Aaron Burden on Unsplash
