Poezie
Apă ai, inimă n-ai…

Apă ai, inimă n-ai…

de Horja Robert Emanuel


Bolnav de mult prea egoism,
Întărâtat, plin de rasism,
Vrei moartea celor fără grai
Să nu te-ncurce la mălai?
Apă ai, inimă n-ai…

Te războiești cu toți, deodat’,
Furios că nu-i pământul plat,
Vrei slava celor ce-i sfidai
Să fii marele crai cu pai?
Apă ai, inimă n-ai…

Nimic din ce e bun nu vrei,
Accepți un compromis cât trei
Și vrei să fie toți cobai,
Să fii tu cel mai bun când stai?
Apă ai, inimă n-ai…

Te plângi că aerul e vechi,
Poluat, ticsit, ce-ți intră-n ochi,
Și vrei să fim taxați pe trai,
Să fii singur cu bani în rai?
Apă ai, inimă n-ai…

Nenorocit sau politruc,
Condus de rău, de sub papuc,
Chiar vrei statuie ditamai,
Să ți se-nchine toți, alai?
Apă ai, inimă n-ai…
Degeaba ești, degeaba ai…


Observație: o poezie după renumita (posibilă) replică a celor trei turci care nu au mai fost lăsați în libertate după ce au săpat o fântână în stânca de la Castelul Corvinilor. După cum cei trei au fost decapitați (oarecum mințiți…), întreaga poezie se referă la omul parșiv care ține în mâini pârghiile prin care se subjugă lumea… Practic, mă adresez nenorocitului inuman…


Sursă imagine: Dominik Van Opdenbosch on Unsplash

Mulțumesc pentru simplul fapt că ți-ai făcut timp să citești articolul! Dacă vrei, poți susține blogul cu o donație lunară:
Distribuie și altora:
Aboneză-te
Primește notificări pentru
guest
0 Comentarii
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile
TOP