„egzact” vs. „ecsact”
Am primit o solicitare din partea unui cititor în care mi s-a pus în fața ochilor problema pronunției lui „x” în cuvântul „exact”. Sunt două variante aduse la cunoștință: „egzact” și „ecsact”.
Mi s-a părut interesant, personal nu mă ocupam de acest subiect, nu l-am observat; pentru un cunoscător de limba română (la nivel mediu) e ceva natural să pronunți „egzact”. Cred că exact așa înveți la școală…
Dacă ești vorbitor nativ de limba română, atunci cel mai probabil vei folosi regulile mai mult „după ureche”. În schimb, dacă ești străin și înveți limba română, atunci trebuie să înveți „ca la carte”. (Același lucru îl recomand și pentru nativi…)
Ce trebuie să știi?
E bine să știi că dacă găsești litera „x” la începutul, mijlocul, finalul cuvântului sau oriunde numai să nu fie după litera „e”, „x” se va citi, întotdeauna „cs”. Așadar, mă raportez la cuvintele care încep cu grupul „ex”, după solicitarea cititorului în exemplul oferit.
Litera „x” se pronunță „gz” dacă în interiorul unui cuvânt este urmată de o vocală.
Exemple:
- exemplu (pronunție: „egzemplu”);
- exist (pronunție: „egzist”);
- examen (pronunție: „egzamen”);
- execuție (pronunție: „egzecuție”);
- exercițiu (pronunție: „egzercițiu”).
Excepții:
- exagerare (pronunție: „ecsagerare”);
- exigent (pronunție: „ecsigent”);
- exod (pronunție: „ecsod”);
- etc. (100% există și altele; fii atent la cuvintele împrumutate din limba franceză și limba latină).
Litera „x” se pronunță „cs” dacă în interiorul unui cuvânt este urmată de o consoană.
Exemple:
- expunere (pronunție: „ecspunere”);
- excelare (pronunție: „ecscelare”);
- extras (pronunție: „ecstras”);
- expert (pronunție: „ecspert”);
- extrem (pronunție: „ecstrem”).
(Nu știu să fie excepții ca să pronunți „gz” la cuvintele care au după „x” o consoană…)
Sper că te-am lămurit puțin… Referitor la „egzact” v.s. „ecsact”, corect se pronunță „egzact”.
Numa’ bine!
Distribuie și altora:
Bun articol, doar ca nu îl citește cine trebuie. 😂… Și am dat share. 😁
Eu zic să i-l dai personal 😅