Integritatea unei teorii
În prima zi de facultate am găsit într-un curs de Fizică următoarea afirmație: „o teorie nu este niciodată complet dovedită”. Am perceput-o ca fiind adevărată, iar acum, după ani și ani o pot demonstra (parțial).
În ultima perioadă, în mod special de când au apărut vaccinurile antiCOVID 19, 20, 21 etc., oamenii de știință au început să fie puși la colț și arătați cu degetul. Nu e ceva de mirat, având în vedere că înainte erau considerați niște „ciudați”, acum sunt târâți în umbră într-un mod parșiv. De ce? Pentru că nu sunt în stare să aplice o teorie sau chiar mai multe teorii pentru a salva omenirea cu un vaccin (sau mai multe)? Exact… Înaintea erei COVID 19, 20, 21 etc., dacă auzeam sintagma „demonstrat științific”, aveam o oarecare admirație (prudentă), dar astăzi mi-e atât de distorsionată încât aud „nu e demonstrat științific”. Omul de știință a ajuns să-și facă temele ca un copil de grădiniță, mai pe îndelete, să umple o pagină cu bastonașe, neuniforme, fără personalitate și cu amprente de cerneală. Punctez: imaginea asta se vrea a fi percepută de către „cei mulți”.
Mie îmi plac oamenii de știință, îi apreciez și îi respect maxim în mod special pentru efortul lor. Nu au reușit să facă un vaccin eficient 100%? Nu-i problemă, dar nu-l oferiți „celor mulți”. Care comunitate științifică își asumă răspunderea pe un vaccin cu eficiența sub 100%? Parcă aud câteva nume, dar e doar muzica de la vecini… Bineînțeles, o comunitate științifică, cu un nivel ridicat de șmecherie, îsi asumă orice dacă asumarea trece pe client. De exemplu, dacă eu pun o țeavă de metal în foc până i se schimbă culoarea într-o combinație de roșu și portocaliu, și îți spun că țeava asta e bună ca să-ți faci treaba unde ai nevoie cu ea, ce faci, o iei în mână? Eu ți-o ofer, îți dau un certificat și îți demonstrez că e prelucrată cu măiestrie, dar nu-ți spun că arde și că trebuie să mai aștepți. Știu că nu-i etic să-ți dau așa ceva… Tu semnezi, eu scap… (#tâlc)
Omul e predispus greșelii, astfel că de ce să cred, chiar și un grup de oameni, că au descoperit o teorie perfectă dacă demonstrația în masă e vizibil nesatisfăcătoare? Numai termenul de „teorie” pare a fi sinonim cu „aproape”. Teoria nu e un lucru rău, ci e unul bun pentru că numai prin gândirea unei teorii și apoi punerea ei în aplicare se fac progrese.
Dictonul din popor „teoria ca teoria, dar practica te omoară” este unul care susține afirmația „o teorie nu este niciodată complet dovedită”. Dacă oamenii de pe vremea lui Ștefan cel Mare, cu a lor educație structurată pe câte clase are un tren și pe o durată întinsă pe numărul de vagoane ale unui marfar, știau că teoriile sunt mai mult vorbe, astăzi, de ce să crezi că o teorie, fie ea și științifică, e bună 100% sau adevărată? Țin să precizez faptul că adevărul e unul singur, chiar dacă poate fi analizat din mai multe unghiuri, în final, adevărul e unic. Dacă o teorie nu poate fi eficientă 100%, atunci are breșe de securitate, iar o astfel de breșă reprezintă un pericol. Imaginează-ți teoria ca și cum ai avea nevoie să schimbi acea țeavă de la baie care tocmai ce a plesnit și vrei să o înlocuiești cu una nouă care e „puțin” găurită… Ce faci? Te simți mulțumit că nu mai curge cu găleata, dar curge ca la o țâșnitoare?
Partea bună e că există soluții. La un moment dat, o teorie e bună și folosită cu succes la rezolvarea anumitor situații. Teoriile se aplică în cazuri concrete. Excepțiile au nevoie de alte teorii…
Poate îmi vei spune că exact același lucru e și cu credința în Dumnezeu, că e doar o teorie și n-are rost să mă împiedic teoretic. Știu că n-are rost pentru că aș face un nod gordian, dar îți las două versete (ca să te pun pe gânduri) și îți scriu doar atât: Dumnezeu nu e teorie!
Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd. (Evrei 11:1)
„Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul”, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine, Cel Atotputernic! (Apocalipsa 1:8)
Gândește-te la teorie ca la o casă în construcție, orice ar fi tot mai ai ceva de îmbunătățit, chiar dacă te poți muta în casă și poți dormi (cât de cât) liniștit.
O teorie poate fi desființată de o altă teorie? Desigur… Cu asta se ocupă oamenii de știință…
Ca și o concluzie, percepe teoria ca pe ceva a cărei datorie e să-ți demonstreze că face ceea ce zice. Așa să faci și cu oamenii care spun multe… Așteaptă să vezi ce fac…
Numa’ bine!
