Tăcerea
de Horja Robert Emanuel
Tăcerea-și are vremea ei:
Un timp de așteptare
Ce stă în ascultare
Să răspândească-n jur — idei…
Ideile sunt pietre vii,
Speranțe inocente,
Imagini de cuvinte,
Surse de planuri mii și mii…
Planurile au scop măreț,
Dorințe-nfloritoare,
Splendoare și onoare,
Dar, în final, îți cer un preț…
Prețul e-un semn ce vrea accept,
Azi, plânge, mâine, râde,
Țintește gânduri crude,
Vrea să-ți ia numele din piept…
Numele îți amintește
Cine-ai fost, ești sau vei fi…
Cât poți, tu, a te jertfi,
E decizia ce-ți zâmbește…
Decizia-i formă de curaj…
Curajul e tăcere,
Tăcerea e putere,
Puterea-i formă de limbaj…
Limbajul e un semn divin
Prin scris, vorbit sau faptă,
Ce are-o cale dreaptă
La fel ca viața de creștin…
Creștin e omul curajos,
Bun, cumsecade, darnic,
Milos, voios și harnic…
Creștin e omul lui Hristos…
Hristos, Cuvântul întrupat,
Din slavă pe vecie,
A frânt a ta robie,
A pus tăcerea la culcat…
Tăcerea are un final,
Un timp de suferință
Ce cânt-a neputință
Cu glas tăios ca un pumnal…
Vorbirea-și are vremea ei,
Prin ea aduci blesteme
Sau te scapi de probleme…
[…] sub limbă ți-e mersul zilei…
Referință: Eclesiastul 3:7
(11, 12, 29 Iunie, 2021)
