Interpretarea literei „N” a cuvântului „NU”
Îți place să analizezi cuvinte, expresii, propoziții sau fraze în lumina Bibliei? Dar te-ai gândit vreodată că fiecare literă are o însemnătate aparte? Dacă fiecare cifră e reprezentată grafic după numărul de unghiuri, atunci nu e normal ca fiecare literă să aibă personalitatea ei? Bineînțeles, în limba ebraică fiecare literă e la fel de importantă precum o țară, dar și limba română are frumusețe și putere, numai să fii un pic atent… Îți explic, pe scurt, cum interpretez litera „N” din cuvântul „NU”, ca fiind hotărârea și drumul la păcat.
Voi lua cele trei bețe sau linii care formează litera „N” și le voi explica, pe scurt. De ce „N” și nu „n”? Dar de ce analizez pe „NU”? Care-i scopul? Prefer să-ți scriu că e doar un joc, dar la final vei înțelege ce înseamnă acel „NU” în contextul păcatului. În Cele Zece Porunci (vezi Exodul 20:1-17) vei găsi de opt ori sintagma „să nu”, fapt ce scoate în evidență ideea că știi și tu ca om cum e „să faci” acel lucru, astfel că ți se aduce la cunoștință ideea că nu e bine… Dacă îți scriu: „să nu citești articolul”, e limpede că înțelegi noțiunea de a închide pagina web și să mergi mai departe, ai habar cum să împlinești cele scrise. Dar dacă-ți scriu: „să faci o machetă cu o rachetă supersonică funcțională”? Aici e puțin mai complicat… Și uite așa ne rămân celelalte două porunci care nu conțin cuvintele „să nu” în ideea că trebuie să înveți ce nu știi…
Nemulțumire
Nemulțumirea e prima linie din structura lui „N”. Ce a fost la început, mulțumirea sau nemulțumirea? Mulțumirea! De ce? Pentru că Dumnezeu e bun și face totul cu un scop, toată lucrarea Lui este așa cum trebuie să fie, astfel că s-a născut armonia, iar mulțumirea s-a născut dintr-o stare de bine precum e acel efect al unei îmbrățișări… Dar cum a apărut nemulțumirea? Lucifer a fost primul nemulțumit, iar de acolo a bifat păcatele în efect domino. N-am răspuns la întrebarea cum a apărut nemulțumirea pentru că nu-ți pot explica nici cum a apărut Dumnezeu… Nu-ți pot explica de ce este ceva ce este…
Nemulțumirea e acea stare de iritare care ne dă un semnal (ca la ambulanță) că ceva nu este chiar bine, că trebuie să merităm mai mult sau că ni s-a greșit, cumva, și ne aflăm la ușa disconfortului. Ești conștient de starea de bine? Categoric! Te bucuri imediat când totul îți merge bine, ai de toate și te simți împlinit. Ești conștient de starea de rău? Absolut! Te întristezi, te necăjești, cauți o soluție (dacă încă ești conștient) și nu-ți place deloc. Așa e și cu starea de nemulțumire în raport cu cea de mulțumire. Recunoști nemulțumirea în mod instant, dar nu realizezi (totdeauna) în ce pericol te pui.
Dumnezeu cheamă omul la mulțumire. Dacă citești Vechiul Testament (Exodul, Leviticul, Numeri, Deuteronomul) ai să vezi câte jertfe de mulțumire s-au dus înaintea Domnului, cum era omul educat în privința mulțumirii, iar în Noul Testament ai să vezi că mulțumirea nu trebuie să fie doar atunci când îți merge bine, ci chiar și atunci când lumea ți se clatină…
Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile în Numele Domnului nostru Iisus Hristos. (Efeseni 5:20)
Neascultare
Neascultarea o iau ca fiind a doua linie care formează „N”-ul. Dacă nemulțumirea a fost o linie verticală, acum, neascultarea va fi o linie oblică. Ce înseamnă asta? Tu ești responsabil, în mod direct, când, cât și de cine asculți! Dacă părinții îi spun unui copilaș să nu pună degetul pe ușa de la teracotă, probabil că îi ascultă cât timp sunt cu ochii pe el, dar în primul moment de neatenție al părinților, copilul se avântă direct cu palmele întinse spre teracotă ca să „verifice” intensitatea căldurii, neștiind ce-l așteaptă…
Noțiunea de ascultare nu e rea sau cel puțin la început nu producea daune. Acum, într-un fel, ca cetățean într-o societate lipsită de valori, ascultarea poate avea două tăișuri… Ce a fost la început, ascultarea sau neascultarea? Ascultarea! Putea Lucifer să evite gândul de nemulțumire? Să mă raportez la om… Poți tu, ca om, să eviți starea de nemulțumire? Sigur că poți! Omul are putere asupra gândului, astfel că ispita poate fi izgonită imediat, dar în momentul în care te îmbrățișează nemulțumirea și îți place cum te alintă și te gâdilă, atunci intri într-o ascultare distorsionată, asculți de ispită și intri în neascultare față de Dumnezeu.
Adam și Eva au ascultat de Dumnezeu? Cine e primul om vinovat? Adam! De ce? Pentru că Dumnezeu cu Adam a vorbit când i-a spus foarte clar să nu mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului (vezi Geneza 2:16-17). Adam a fost un adevărat gentleman când a mâncat din rodul oferit de Eva. Dacă refuza, avea probleme… Se gândea ori că Eva ar putea să moară și el să rămână singur, ori că Eva s-ar fi supărat pe el și trebuia să doarmă cu animalele, ori că „N” motive (glumesc…). Dumnezeu te vrea ascultător, de aceea L-a trimis pe Domnul Iisus. El a fost ascultător în toate!
Căci, după cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulți au fost făcuți păcătoși, tot așa, prin ascultarea unui singur om, cei mulți vor fi făcuți neprihăniți. (Romani 5:19)
Nelegiuire
Nelegiuirea este ultima componentă a literei „N”, ultimul băț, ultima linie. Dacă până acum era clar ce înseamnă să fii nemulțumit sau să nu asculți, nu tot la fel de clar e cu nelegiuirea. În lumina familiei, bărbatul e cel responsabil înaintea lui Dumnezeu, lui i se cere socoteală, astfel că nu Eva a fost prima păcătoasă. Scena din Geneza 3:11-13 denotă cât de mult a căzut nivelul intelectual al omului… Un om lipsit de caracter dă vina pe altcineva… Adam a dat vina pe Eva; Eva a dat vina pe șarpe… Lucifer, după nemulțumire și neascultare, a ajuns la nelegiuire și uită-te-n jur cât de bine se văd efectele păcatului.
Cine seamănă nelegiuire, nelegiuire va secera, și nuiaua nelegiuirii lui este gata. (Proverbe 22:8)
„N”
Interpretarea poate „zbura” în mai multe direcții, dar ca și concluzie la ce am scris, păcatul, ca destinație finală după ce asculți de doamna „Nemulțumire”, te urci în avionul „Neascultare” și ajungi la destinația „Nelegiuire”, mai pe scurt, acel „NU” din viața omului, reprezintă un mare rău. Totuși, Dumnezeu vrea să-ți facă bine când îți spune „NU”! Nu știe Dumnezeu viitorul? Nu știe Dumnezeu că „NU”-ul de azi ți-e binele de mâine? Categoric, păcatul stă și el la baza acelui „NU” și te conduce la moarte, dar Hristos, prin jertfa de la Calvar a luat acel „NU” și L-a transformat în cel mai mare „DA”! Există salvare pentru om? DA! Dumnezeu te iubește? DA! Îl accepți pe Domnul Iisus ca stăpân, domn și mântuitor al vieții tale? …
Dacă tu continui să te-ncurci cu nemulțumirea, neascultarea și în final să dai în nelegiuire, atunci ai o problemă… Când ți se spune „NU”, atunci ascultă, fii mulțumit și caută să faci binele! E spre binele tău și a celor din jurul tău!
Oare ce reprezintă acel „U” din cuvântul „NU”? Merită o analiză?
Vezi aici Interpretarea literei „U” a cuvântului „NU”.
Sursă imagine: Nadine Shaabana on Unsplash
