de Horja Robert Emanuel
Fugi de jocul cu păcatul!
De ce vrei să-ți pierzi palatul?
Vei rămâne cu o carie,
Ca un bec ce pâlpâie.
Lucrează cu adevărul!
De ce minți ca ticălosul?
Vei lua plata din robie,
Ca un bec ce pâlpâie.
Fii statornic la tot pasul!
De ce ți se schimbă pulsul?
Vei trăi o anemie,
Ca un bec ce pâlpâie.
Crede azi, fii tu eroul!
De ce lupți ca pierzătorul?
Vei fi slab, fără tărie,
Ca un bec ce pâlpâie.
Luminează tot, ca farul!
De ce ți se stinge darul?
Fii azi o făclie vie,
Nu un bec ce pâlpâie!
E foarte enervant să stai într-o încăpere în care se află un bec ce pâlpâie… Mai grav e să ai o viața de creștin asemenea becului care nici el nu știe ce face… Ba luminează, ba nu, ba e întrerupt, ba zice „noapte bună!”, ba te minte, ba te salută, ba bine că e în dulie… O sursă de lumină e bună când luminează neîntrerupt, nu când luminează nicicum…
Sursă imagine: Rodion Kutsaev on Unsplash
