Cine l-a legat pe „la”?
Ca regulă gravată în limba română, „l-a” despărțit de cratimă stă pe lângă un verb la participiu trecut (verb terminat în -s sau -t, în general…), iar ca regulă adevărată ca lumina soarelui, „la” se leagă când stă pe lângă un substantiv și poți răspunde la întrebările „unde?”, „când?”.
„Cinstesc” limba română cu o poezie ca să se afle, cumva, cine l-a legat pe „la”…
Cine l-a legat pe „la”?
de Horja Robert Emanuel
„La” se scrie împreună
Când răspunzi la „unde?”, „când?”:
Unde ești când vremea-i bună?
La cules de somn în gând…
„L-a” pus între cratimă
Stă pe lângă-un participiu,
Verb finit la inimă
În -s, -t, ca prim-principiu…
L-a legat fără să știe
Poate când s-a dus la sfat
Când l-a prins dintr-o prostie
Că și „la” e dezlegat…
#LimbaRomânăLa-ndemână
Distribuie și altora:
Cine l-a legat la substantiv?
În poezie nu am scris cine, dar sunt cel puțin două variante:
1. L-am legat eu (autorul)
2. L-ai legat tu (cititorul)
Careva, până la urmă, l-a legat la substantiv…