Cine l-a legat pe „la”?

Ca regulă gravată în limba română, „l-a” despărțit de cratimă stă pe lângă un verb la participiul trecut (verb terminat în -s sau -t, în general…), iar ca regulă adevărată ca lumina soarelui, „la” se leagă când stă pe lângă un substantiv și poți răspunde la întrebările: „Unde?”, „Când?”.

„Cinstesc” limba română cu o poezie ca să se afle, cumva, cine l-a legat pe „la”…

Cine l-a legat pe „la”?
                     de Horja Robert Emanuel

„La” se scrie împreună
Când răspunzi la „Unde?”, „Când?”:
Unde ești când vremea-i bună?
La cules de somn în gând?

„L-a” pus între cratimă
Stă pe lângă-un participiu,
Verb finit la inimă
În -s, -t, ca prim-principiu…

L-a legat fără să știe,
Poate când s-a dus la sfat,
Când l-a prins dintr-o prostie,
Să nu mai stea dezlegat…

Se pare că nu am aflat cine l-a legat pe „la”, dar măcar știm acum când se scrie „la” și când se scrie „l-a”. Poate-poate vom afla cândva și cine anume. Cine știe?!

#LimbaRomânăLa-ndemână

Mulțumesc pentru simplul fapt că ți-ai făcut timp să citești articolul! Dacă vrei, poți susține blogul cu o donație lunară: