Odată, deodată, o dată…
de Horja Robert Emanuel
Odată, de demult, cândva,
Deodată apăru de nicăieri
O nestemată zi plină de-averi,
Creată din etern de Cineva…
O dată cu clipe de-argint,
Secunde, minute, ore de har,
A fost creată prima zi ca dar;
Deodată, cu putere, de Cel Sfânt!
Când a fost momentul zero?
Odată, demult, cândva, o dată,
Apoi s-a construit lumea toată
În șase zile, în ritm allegro…
Există viață din nimic?
Acela ce e Viață-n Adevăr,
Ce te îndrumă pe Cale, teafăr,
Transformă nimicu-n spațiu fizic…
Materia, spațiul și timpul,
Iau naștere deodată-ntr-o clipă,
Formând cea mai trainică echipă
Ce ține-n priză tot Universul…
Astfel, deodată, subit, brusc,
Odată, cândva, chiar pe la-nceput,
O dată veni din necunoscut –
Ziua ce-a spus: „Mulțumesc, te iubesc!”
Ce-am făcut aici? Păi ce n-am făcut… Am făcut o mică lecție de istorie, teologie, fizică și limba română. Nu-i vina mea, așa a ieșit…
Ideea de bază a fost explicația „momentului zero” al creării Universului, al primei zile. Mi-am propus doar să explic diferența dintre „odată” și „o dată”, plus rolul lui „deodată”. Și uite-așa, deodată, odată (cândva, demult, în perioada 24-26 decembrie, 2022), am scris poezia asta… O dată, că a doua oară nu mai intervin la ea.
Și totuși, când se folosește „odată” și când se folosește „o dată”? Se folosesc deodată? Nu. „Odată” se folosește când se pot folosi și cuvintele „demult”, „cândva”, „odinioară”, iar „o dată” se folosește când putem număra ceva, când „la mijloc” se află un numeral. Bun, și care-i rolul lui „deodată” în poezia asta sau în ideea pusă în acțiune? Are rolul lui, așa, deodată… I se mai spune și „spontaneitate”.
P.S. Ultimul vers al poeziei este o taină…
Sursă imagine: Arnaud Mariat on Unsplash
Distribuie și altora: