Domnul Cioloș – noul „paloș”?

Propun o mică lecție de matematică… Are rost politologia fără sens? De fapt, politologia este o ramură științifică ce studiază politica, dar „politicul” din România nu are fundament, așa că e ca și cum ai scrie pe nisip, iar la primul val rămâi cu soarele…

În matematică, sunt trei tipuri de triunghiuri, după clasificarea dimensiunilor laturilor:

  1. echilateral (toate laturile sunt egale);
  2. isoscel (întotdeauna sunt două laturi egale);
  3. oarecare (toate laturile au lungimi diferite);

(Dacă reții clasificarea triunghiurilor în funcție de dimensiunile laturilor e suficient, dar nu destul…)

Triunghiul echilateral

Consider unghiurile triunghiului partidele PNL, PSD și USR-PLUS. Nu iau în calcul AUR (mai aștept până ajunge gramul la 500 de lei 😂). Într-un triunghi echilateral, toate laturile sunt egale. Totul e clar și logic? Da…

Totuși, cum de e desemnat domnul Cioloș ca prim-ministru? Sunt trei partide cu putere, fără AUR care se ocupă cu marketingul în online… În această strategie, dacă iau fără multă analiză matematică ideea că cele trei partide se află la start pe picior de egalitate, atunci niciun partid nu riscă.

De ce să riște PNL cu un prim-ministru de-al lor fix acum când se anunță crizele economice și sanitare? Nu mai bine se retrage o perioadă și apare la anul cu „Superman – salvatorul”?

De ce să riște PSD când partidul domnului Dragnea crește în liniște? PSD nu se bagă la înaintare, dar joacă strategic. Să zic așa, pe limba fraților din Ungaria, PSD e un fel de UDMR, adică UDMR ține întotdeauna cu cine câștigă. Totuși, PSD o „joacă” strategic, e un fel de portar la un eveniment de V.I.P.-uri, care lasă invitații să intre după interes. (PSD e în extrema când vrea să negocieze cu soarele pe tonul următor: „Auzi, tu, Soare, dacă tot dai lumină, mie ce-mi revine? Eu ce câștig?”)

De ce să riște USR-PLUS? Probabilitatea ca domnul Cioloș să nu fie ales prim-ministru e mare. De ce? Datorită minorității parlamentare… Oricum, ei vor spune că au încercat, au vrut, s-ar fi băgat, ar fi făcut, ar fi scos România din criză (asta vor spune în 2022). Țineți minte: USR-PLUS nu sunt „vertebrați”, ci „nevertebrați”, adică nu au coloană vertebrală… (la general).

Așadar, ca toți să câștige, pasul normal ar fi ca echipa domnului Cioloș să nu primească „DA-ul”, iar domnul Președinte să-l propună din nou pe domnul Cîțu. E posibil? Da, cică poate nominaliza astfel fără să (mai) încalce vreo lege. Nu sacrifici un președinte de partid (național) chiar așa, aviz președintele PNL-ului, dar și președintele USR-PLUS. Ca să intre domnul „Superman” pe felie, ar trebui să cadă nominalizarea domnului Cioloș prin vot, iar domnul Cîțu va avea cale liberă dacă va fi nominalizat. Pentru că PSD + PNL = love (politic), situația (lor) va fi roz.

Triunghi isoscel

Iau aceleași unghiuri, PNL, PSD și USR-PLUS. Într-un triunghi isoscel, întotdeauna două laturi vor fi egale. În stil politologic românesc, PNL și PSD vor fi egale, iar USR-PLUS va fi sluga… De ce slugă? Din motive de securitate financiară. Criza pe plan mondial, fie ea sanitară, economică sau morală, aduce avantaje guvernelor. Vezi câte planuri are România… Ba e PNRR, ba e Anghel Saligny, ba e fondul de rezervă al Guvernului (aici e grav de tot…), ba e ce o mai fi… Bani de împărțit sunt și vor mai fi, dar nu ca acuma. Cine e mai tare? PNL și PSD. Cine e mai „puțin” tare? USR-PLUS.

În situația „isoscelică”, USR-PLUS va forma un guvern minoritar, ușor de manevrat, va fi scos la înaintare ca și „carne de tun”. Nu le plânge nimeni de milă, nu sunt inocenți nicicare… Așa va cădea în cap ipoteza că domnul Cioloș va fi ales președinte în 2024, la ce șanse va avea să câștige la skanderbeg cu tsunamiul CRIZĂ.

Triunghi oarecare

Nu mai contează unghiurile, fie trei partide oarecare… La un moment dat, când te apuci să analizezi pornind de la temelie, ajungi să nu te mai iei după nicio ipoteză și să mergi ‘nainte cu „fie ce-o fi” în brațe…

Nu-i considerați proști pe cei care vă conduc țara niciodată. Niciodată ‒ niciodată! De ce? Când îți subestimezi adversarul e ca și cum pierzi de două ori. Fie, conducătorii țării nu-ți sunt adversari și nici tu nu le ești adversar, au ei altele pe cap…

La ipoteza „oarecare-ului” rezultatele se știu ca la LOTO, adică nu le știi, ci le afli în data X, la ora Y. Bine-bine, le afli, dar tu deja ai jucat biletul. Cu ce te încântă să afli că n-ai câștigat? Nici eu nu scriu acum că poporul nu câștigă, deci stai liniștit, cică cine pierde de multe ori se numește „câștigător cu rată de succes aproape de zero”. Măcar e „câștigător”… cumva… cândva… pe undeva…

De ce?

În orice situație există un „de ce?”. De ce?

Felul vostru de vorbire să fie: ′Da, da; nu, nu′; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău. (Matei 5:37)

Politicianul are doar o carte: pe față scrie „DA”, iar pe spate scrie „NU”. Ce faci? Te bagi la un joc cu el? Când spune „DA”, el de fapt aude „NU”… Apoi începe să-ți explice căderea Constantinopolului din altă dimensiune cu probabilitate în integrală triplă cu rezultat în ascendent…

Așa a luat naștere filosofia (iubirea de întuneric), s-au început cu explicațiile inutile, de nonsens, din pricina necunoașterii, iar necunoașterea vine ca efect al păcatului și uite așa pot intra fără ieșire într-o explicație de tip nod gordian

Concluzie

Dacă ai timp, urmărește-l pe domnul Președinte și fii atent la ce vorbește (și cum, și cât, și…). Nu scriu mai multe…

Domnul Președinte

Concluzia la concluzie?

Ești obosit? Bea apă… Ești foarte obosit? Culcă-te! Nu ești obosit? Ascultă știrile…

Orice vine, fii pe pace, Dumnezeu e în control, nu mass-media, nu politicianul, nu cel mai bogat și influent grup din lume…

#NihilSineDeo

Mulțumesc pentru simplul fapt că ți-ai făcut timp să citești articolul! Dacă vrei, poți susține blogul cu o donație lunară:
Distribuie și altora:
Aboneză-te
Primește notificări pentru
guest
0 Comentarii
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile
TOP