Limba română la-ndemână
A fi să fii…

A fi să fii…

A fi să fii…
          de Horja Robert Emanuel

A fi nu e o-ntâmplare,
Să fii este lucru mare!
Fii om de mare valoare,
Nu fi om cu mintea-n zare!

Ești tu împăcat cu tine?
Faci treaba să meargă bine?
Fie-ți zilele senine,
Să n-ai parte de rușine!

A fi să fii în picioare
Nu-i un dar ca orișicare…
Domnul să te țină tare
Să fii om cu fiecare!


Ce facem cu „i-ul” și cu „ii-urile”? Când se pun doi și când se lasă unul? Fii bun și pune doi de „i” când folosești imperativul la forma afirmativă, dar nu fi chiar atât de generos și folosește un singur „i” când imperativul e la forma negativă.

Să fii atent la modul conjunctiv (verbele alea care încep cu „să”) și să pui „dublu i”, și în plus, la fel de bine poți fi sau ai putea fi (dacă vei fi) pe fază, să pui doar un singur „i” oriunde altundeva…

#LimbaRomână

Mulțumesc pentru simplul fapt că ți-ai făcut timp să citești articolul! Dacă vrei, poți susține blogul cu o donație lunară:
Become a patron at Patreon!
Distribuie și altora:
Abonează-te
Primește notificări pentru
guest
2 Comentarii
Cele mai vechi
Cele mai proaspete Cele mai votate
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile
Cristi
Cristi
Vizitator
8 luni în urmă

Doi fii, tot doi i